Page 26 - unirea4-5
P. 26

Pantiş, directorul, îi era  un vechi rival, care                                    4-5
              fusese preferat de şefii mai mari pentru că era mai
              ponderat, mai abil în a conduce fără să jignească
              subalternii la tot pasul şi cu infinit mai mult bun simţ
              decât Cioroiu.
                     În şedinţele de partid, Gură de canal simţea      Când,  la sediul B.O.B., după sărbătorile de
              nevoia să-şi ia revanşa pentru aceste calităţi care lui  iarnă le oprise muncitorilor din salariu bani, pentru că
              îi lipseau. Pantiş era criticat fără rezerve, că habar n-  300 de agende „făcuseră picioare”, deşi Luiza fusese
              are să conducă şi, mai ales „în lumina documentelor  martoră la împrăştierea lor pe la C.C., pe la diverşi
              de partid”, să obţină de la oameni calitate şi depăşiri  sus-puşi şi prieteni ai lui Cioroiu, şi-i zisese acestuia
              de plan. „Dacă eu aş fi fost directorul acestei tipografii  că trebuiau plătite din alte fonduri şi nu din bani luaţi
              şi nu tovarăşul Pantiş...” Urmau apoi zorile roz şi  de la gura tipografilor, Gură de canal urlase la ea cât
              imaginare ale tipografiei sub acea râvnită conducere  îl ţinuseră bojocii:
              şi şedinţa se termina apoteotic. Pantiş nu se supăra     -Nu s-a născut încă ăla care să mă critice pe
              sau avea atâta stăpânire de sine, cât să nu-i arate că-  mine şi să-mi comande ce să fac!
              l deranjează acest soi făţiş de contestare.              Apoi netam-nesam se întorsese către  femeie,
                     De curând, directorului îi murise soţia  şi Luizei  o luase cu neruşinare de guler, şi-i şuierase cu izul
              îi era milă de el. Făcea dimineaţa cafeaua pentru ea,  acela fetid în nas:
              deşi Cioroiu îi prelucrase în şedinţă că nu  aveau voie  -Dac-ai fi nevasta mea, te-aş bate de trei ori
              să folosescă fierbătoare şi alte instrumente electrice  pe zi la cur!
              în incinta tipografiei şi păstra o ceaşcă fierbinte şi   Profitase de faptul că erau singuri în birou, şi
              pentru Pantiş. Venea înfrigurat, obosit şi cu ochelarii  deci fără martori.
              plini de stropi de sos şi de grăsime. Îşi creştea singur  Abia atunci  Luiza a  explodat:
              copilul şi trebuia să-i gătească.                        -Da? Dar nu te întrebi, dacă ai fi dumneata
                     -Vezi să  nu te-mpiedici alergând  iute să-i  bărbatul meu, unde te-aş opări eu de trei ori pe zi?
              duci licoarea analfabetului, mârâia Gură de canal scos   Zvi Grumberg,  tocmai intrase nechemat la
              din răbdări de toate preparativele cafelei făcute de  finalul acestui insolit dialog, ca să pună pe biroul Luizei
              Luiza. Pe mine nu mă vezi, nu mă-mbii, nu-i nimic, eu  teancul  unor situaţii contabile cu care  venise de la
              beau ceai şi mi-l aduc de-acasă. Crezi că de la   legătorie. Nu-i vorbă, că îl impresionase  teribil curajul
              impotentul ăsta o să ai ceva, dacă-l tot gâdili cu  tinerei lor colege  şi spusese şi el, mucalit, înainte de
              cafele? Şterge-i bine ochelarii de grăsime, că tot nu e  a ieşi repede pe uşă:
              în stare să observe ceva!                                -În sfârşit, o discuţie partinică la sediul
                                                                B.O.B.!
                                     *
                                                                                       *
                     De fapt, Luizei îi displăcuse de la bun început
              secretarul de partid. O chemase la B.O.B. nu să-i        Până la faza asta, inginera nu discutase cu
              prezinte noii colegi, ci să-i jignească.          bărbatu-său despre  porcăriile de la serviciu. I se
                     - Te previn, pentru că eşti tânără şi lipsită de  păruse că nu era cazul să-l încarce cu problemele ei.
              experienţă. Ai grijă de dumneata.                 Uţă  Morogan era cercetător la un institut de studii şi
              Să nu care cumva să-ţi bagi în câr cu  şulfele de  proiectări şi îşi pregătea doctoratul. Din fire era o
              Grumberg şi Birnbaum! Ăştia-s nişte iude... răcnise  fiinţă rezervată şi taciturnă şi dacă nu era întrebat, nu
              el amintindu-şi de cine ştie ce batjocoră a celor doi.  se trezea vorbind. Ascultase plânsul şi revolta Luizei
                     - Vreţi să spuneţi iudei? se prefăcuse ea a nu  cu privirea prefirată  pe după ochelari. Clipea des ca
              îl înţelege. Să ştiţi că nu voi putea să vă urmez sfatul..  şi când toate mizeriile relatate de nevastă-sa i-ar fi
                     - Adică?  întrebase  el  consternat  de    împuns ca un praf mărunt ochii. Doar când ea îşi suflă
              îndrăzneala tinerei.                              nasul  şi se spălă pe faţă ca să se limpezească de
                     - Adică una din rudele mele se numea ca fată  tulbureala acelor vorbe,  o privi fără să mai clipească,
              Wolf!                                             trase aer în piept şi o întrebă scurt:
                     La faza asta Cioroiu  se înecase  subit,          -Vrei să vin să-l bat? Porcul naibii!
              schimbase  vorba şi ajunsese  la Pantiş.                 Ar fi fost o scenă de necrezut. Uţă Morogan,
                     - Mda, zisese el nedându-se bătut, atunci  mare, spătos, calm şi blând în felul lui, cărându-i la
              poate crezi că directorul o fi vreun cumsecade...Te  pumni mizerabilului Cioroiu, care ar fi făcut un tărăboi
              înşeli! Nu ştii niciodată ce gândeşte şi cum acţionează.  ca pasărea al cărei nume îl purta. Nu! Era atât de rău
              Dacă ai vreo problemă, pe mine să mă cauţi şi să-mi  şi de scârbos, încât nu merita să-l atingi nicicum. Şi
              spui. De fapt,  într-o întreprindere ca a noastră  apoi toată mulţimea aceea de muncitori pe care o
              secretarul de partid e cheia, adevărata putere e în  teroriza, ar fi prins curaj şi l-ar fi sfărâmat acolo printre
              mâna lui. Şi eu o am! Şi strânsese cu forţă un sul de  maşini, litere de plumb şi cerneluri tipografice. Dar
              hârtie igienică, ajuns nu se ştie cum pe birou, ca să-şi  tot ei ar fi trădat şi de frică  n-ar mai fi recunoscut
              demonstreze acea putere.                          nimic apoi. Şi ce anchete de la partid s-ar fi făcut! Să
                                                                înfunde puşcăria ea şi Uţă al ei !
                                                             26
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31