Page 26 - unirea4-5

Pantiş, directorul, îi era un vechi rival, care 4-5
fusese preferat de şefii mai mari pentru că era mai
ponderat, mai abil în a conduce fără să jignească
subalternii la tot pasul şi cu infinit mai mult bun simţ
decât Cioroiu.
În şedinţele de partid, Gură de canal simţea Când, la sediul B.O.B., după sărbătorile de
nevoia să-şi ia revanşa pentru aceste calităţi care lui iarnă le oprise muncitorilor din salariu bani, pentru că
îi lipseau. Pantiş era criticat fără rezerve, că habar n- 300 de agende „făcuseră picioare”, deşi Luiza fusese
are să conducă şi, mai ales „în lumina documentelor martoră la împrăştierea lor pe la C.C., pe la diverşi
de partid”, să obţină de la oameni calitate şi depăşiri sus-puşi şi prieteni ai lui Cioroiu, şi-i zisese acestuia
de plan. „Dacă eu aş fi fost directorul acestei tipografii că trebuiau plătite din alte fonduri şi nu din bani luaţi
şi nu tovarăşul Pantiş...” Urmau apoi zorile roz şi de la gura tipografilor, Gură de canal urlase la ea cât
imaginare ale tipografiei sub acea râvnită conducere îl ţinuseră bojocii:
şi şedinţa se termina apoteotic. Pantiş nu se supăra -Nu s-a născut încă ăla care să mă critice pe
sau avea atâta stăpânire de sine, cât să nu-i arate că- mine şi să-mi comande ce să fac!
l deranjează acest soi făţiş de contestare. Apoi netam-nesam se întorsese către femeie,
De curând, directorului îi murise soţia şi Luizei o luase cu neruşinare de guler, şi-i şuierase cu izul
îi era milă de el. Făcea dimineaţa cafeaua pentru ea, acela fetid în nas:
deşi Cioroiu îi prelucrase în şedinţă că nu aveau voie -Dac-ai fi nevasta mea, te-aş bate de trei ori
să folosescă fierbătoare şi alte instrumente electrice pe zi la cur!
în incinta tipografiei şi păstra o ceaşcă fierbinte şi Profitase de faptul că erau singuri în birou, şi
pentru Pantiş. Venea înfrigurat, obosit şi cu ochelarii deci fără martori.
plini de stropi de sos şi de grăsime. Îşi creştea singur Abia atunci Luiza a explodat:
copilul şi trebuia să-i gătească. -Da? Dar nu te întrebi, dacă ai fi dumneata
-Vezi să nu te-mpiedici alergând iute să-i bărbatul meu, unde te-aş opări eu de trei ori pe zi?
duci licoarea analfabetului, mârâia Gură de canal scos Zvi Grumberg, tocmai intrase nechemat la
din răbdări de toate preparativele cafelei făcute de finalul acestui insolit dialog, ca să pună pe biroul Luizei
Luiza. Pe mine nu mă vezi, nu mă-mbii, nu-i nimic, eu teancul unor situaţii contabile cu care venise de la
beau ceai şi mi-l aduc de-acasă. Crezi că de la legătorie. Nu-i vorbă, că îl impresionase teribil curajul
impotentul ăsta o să ai ceva, dacă-l tot gâdili cu tinerei lor colege şi spusese şi el, mucalit, înainte de
cafele? Şterge-i bine ochelarii de grăsime, că tot nu e a ieşi repede pe uşă:
în stare să observe ceva! -În sfârşit, o discuţie partinică la sediul
B.O.B.!
*
*
De fapt, Luizei îi displăcuse de la bun început
secretarul de partid. O chemase la B.O.B. nu să-i Până la faza asta, inginera nu discutase cu
prezinte noii colegi, ci să-i jignească. bărbatu-său despre porcăriile de la serviciu. I se
- Te previn, pentru că eşti tânără şi lipsită de păruse că nu era cazul să-l încarce cu problemele ei.
experienţă. Ai grijă de dumneata. Uţă Morogan era cercetător la un institut de studii şi
Să nu care cumva să-ţi bagi în câr cu şulfele de proiectări şi îşi pregătea doctoratul. Din fire era o
Grumberg şi Birnbaum! Ăştia-s nişte iude... răcnise fiinţă rezervată şi taciturnă şi dacă nu era întrebat, nu
el amintindu-şi de cine ştie ce batjocoră a celor doi. se trezea vorbind. Ascultase plânsul şi revolta Luizei
- Vreţi să spuneţi iudei? se prefăcuse ea a nu cu privirea prefirată pe după ochelari. Clipea des ca
îl înţelege. Să ştiţi că nu voi putea să vă urmez sfatul.. şi când toate mizeriile relatate de nevastă-sa i-ar fi
- Adică? întrebase el consternat de împuns ca un praf mărunt ochii. Doar când ea îşi suflă
îndrăzneala tinerei. nasul şi se spălă pe faţă ca să se limpezească de
- Adică una din rudele mele se numea ca fată tulbureala acelor vorbe, o privi fără să mai clipească,
Wolf! trase aer în piept şi o întrebă scurt:
La faza asta Cioroiu se înecase subit, -Vrei să vin să-l bat? Porcul naibii!
schimbase vorba şi ajunsese la Pantiş. Ar fi fost o scenă de necrezut. Uţă Morogan,
- Mda, zisese el nedându-se bătut, atunci mare, spătos, calm şi blând în felul lui, cărându-i la
poate crezi că directorul o fi vreun cumsecade...Te pumni mizerabilului Cioroiu, care ar fi făcut un tărăboi
înşeli! Nu ştii niciodată ce gândeşte şi cum acţionează. ca pasărea al cărei nume îl purta. Nu! Era atât de rău
Dacă ai vreo problemă, pe mine să mă cauţi şi să-mi şi de scârbos, încât nu merita să-l atingi nicicum. Şi
spui. De fapt, într-o întreprindere ca a noastră apoi toată mulţimea aceea de muncitori pe care o
secretarul de partid e cheia, adevărata putere e în teroriza, ar fi prins curaj şi l-ar fi sfărâmat acolo printre
mâna lui. Şi eu o am! Şi strânsese cu forţă un sul de maşini, litere de plumb şi cerneluri tipografice. Dar
hârtie igienică, ajuns nu se ştie cum pe birou, ca să-şi tot ei ar fi trădat şi de frică n-ar mai fi recunoscut
demonstreze acea putere. nimic apoi. Şi ce anchete de la partid s-ar fi făcut! Să
înfunde puşcăria ea şi Uţă al ei !
26