Page 29 - unirea4-5
P. 29

jos” nu-l scosese.Plecă în tipografie şi de acolo direct                                   4-5
              acasă.

                                     *

                     Câteodată, veneau la tipografie şi unii autori    - Nu, nu asta, răspunse Luiza, dar buzunarul
              grăbiţi sau cu intervenţii de ultimă oră, pe text. Luiza  meu e ciudat de umflat.
              mergea cu ei la zeţărie,  îi asculta, le făcea cu        - Dacă te temi, lasă-mă pe mine! Şi Focşa
              bunăvoinţă mofturile şi era bucuroasă să primească  veni prudent până lângă cuier. Poate ai un pacheţel
              de la ei cărţi cu autograf. Unele le păstra pentru  cu mâncare şi  ai uitat de el...Alergată cum eşti aici,
              biblioteca personală, pe altele le oferea la rândul ei.  bănuiesc  că n-ai vreme nici să mănânci...
              Cum în ultimul timp apăruseră o droaie de monografii     Profesorul pipăi uşor buzunarul goşolcat pe
              ale unor comune sau judeţe, primi vizita profesorului  dinafară.
              Focşa, un folclorist de seamă, care era interesat de     - Hm! E ceva moale! Aşa ca o cârpă...
              toate cărţile acelea, pentru partea lor de etnografie şi  Băgă uşurel mâna şi trase afară un ghem de
              folclor.   Aproape de optzeci de ani, autor al unei  fâşii înnodate. Îl aruncă iute jos. Ghemul se rostogoli
              mitologii româneşti şi al unor  culegeri de folclor,  puţin şi se opri. Era ca o  sferă mijlocie, din material
              bătrânul avea totdeauna o vorbă bună şi o poveste  alb-cenuşiu de tetra.Un chilot  tetra, tăiat şi cu multe
              pentru cine ştie ce zicere sau obicei.  O căuta pe  noduri, iar apoi împletit ca un fel de minge.
              Luiza care îi oferea cu plăcere ultimele monografii      - Cu cine mai stai tu în birou?  întrebă bătrânul
              tipărite, dar şi o ceaşcă de cafea „descântată” de ea,  cu un ton de detectiv.
              cum îi plăcea să glumească, după verdictul lui Pantiş.   - Cu secretarul de partid, doar v-am spus!
                     -Te pomeneşti că ştii să şi ghiceşti, o zădăra    - Te place?  continuă  Focşa dând uşor cu
              profesorul, răsfoind în grabă noul volum primit în dar,  vârful piciorului în ghemul scârbos.
              până să vină  Cioroiu în birou. De altfel, şi ea îl chema,  -  Dar chiar  nu văd nicio legătură...  se
              când ştia că  Gură de canal  e plecat şi nu se întoarce  nedumeri Luiza. Ploaia bătea cu furie în geam. Parcă
              curând.                                           ar fi vrut să intre şi ea, să vadă misteriosul obiect.
                     - Puneţi-le într-o plasă...Deşi  sunt ale mele,   - La câte cărţi mi-ai dat, o să-ţi aduc şi eu
              cu autograf, cine ştie ce vorbe îmi mai ies!  îl ruga ea  una. Care-a avut probleme cu cenzura, dar a apărut:
              cu prudenţă.                                      „Descântece  şi vrăji în context contemporan”.
                     - Dar de cine te temi? o iscodise  bătrânul  Partidului nu-i plac chestiile astea, dar, ca să vezi, le
              folclorist. Pantiş ştie că sunt aici... Am trecut să-l  face! Un tunet mânios  bubui afară ca un avertisment.
              salut...Şi mi-a dat şi el nişte volume...                - Nu înţeleg nimic! ceru îndurare Luiza.
                     - Aici e sediul B.O.B.-ului, nu e biroul meu,     - Chiar aşa? se minună cu ironie profesorul.
              iar secretarul de partid...                       Scopul scuză...descântecele!
                     - Nu pot să cred că partidul n-ar fi fericit să-  - Haideţi mai bine la zeţărie, decretă inginera
              mi ofere nişte cărţi, la câte i-am oferit eu lui!  cu teamă. Îmi spuneţi acolo!
                     - Ei, nu chiar partidul, răspunse cu îngăduinţă   - Dar stai să iau porcăria asta  cu noi, şi-ţi
              Luiza. Un secretar mai mărunt al lui...De-aici din  povestesc tot.”De-a chilot a chilot”, nu de-a fir a păr
              tipo...                                           , cum se zice-n popor! Şi râse încântat de găselniţa
                     - Dar de ce? E gelos sau zgârcit cu cărţile  lui. Nu credeam că într-o tipografie, la sediul B.O.B.,
              altora?                                           pot  să aflu  asemenea  autentice  materialuri
                     - Şi una şi alta! râse Luiza cam forţat.   folcloristice! Apoi ceru un plic mare, apucă ghemul
                     Afară începuse să plouă cu picuri mari şi deşi.  cu mâna protejată de o hârtie şi-l vârî  în plic. Ieşiră.
              Profesorul privi  speriat pe fereastră.
                     - Vai de mine! spuse el. Până aici m-a adus                       *
              un vecin cu maşina. Umbrela şi taşca mea cu agenda
              de telefon şi cu biletele  de autobuz au rămas la el...  Aşa află  inginera despre „descântecul de
              Nu pot nici să-l sun, că nu-i ştiu numărul pe dinafară,  legat”. Bătrânul era fericit că întâmplările îl aduseseră
              n-am nici cu ce pleca...Trebuie să mă suporţi puţin  pe „teritoriul lui” şi se desfăşura în voie.
              aici până stă ploaia sau dacă nu, să-mi împrumuţi        -Dacă vrei să-i faci cuiva  de dragoste cu
              nişte bani de taxi...                             sila, recurgi la mizerii din astea.  Ca bărbat, zicea el,
                     - Sigur, vă împrumut, şi vorbele  astea vroiau  iei un obiect intim care-ţi aparţine, în cazul nostru
              să însemne că e mai prudent să plece, chiar aşa, pe  scârboşii lui chiloţi tetra, îi tai de şapte ori în şapte
              ploaie. Să văd ce am în buzunarul trenciului, acolo  fâşii şi  spui noaptea, la o lumânare, cu busuioc din
              am pus dimineaţă, restul de la o sută... Şi se îndreptă  chita popii şi cu o cană cu apă de izvor, în decor: „
              către cuierul din încăpere. Întoarse  haina pe o parte  Voi, şapte gloduri, şapte noduri,/ treceţi şapte văi şi
              şi  o privi bănuitor.                             poduri/ şi-ajungeţi la...cutare-n vine,/ să se-aprindă
                     - Ce-i? zise bătrânul profesor. Să nu-mi spui  după mine. / Cum v-am tăiat eu în noapte,/ de şapte
              că ţi-au furat banii...                           ori câte şapte,/ aşa să i se taie drumurile,/ cărările,/


                                                             29
   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34