Page 33 - unirea4-5

4-5
Angela Burtea

Andrei L-am urmărit cu privirea câteva minute, apoi
am strigat:
- Andrei, mâine vin iar în vale! Te găsesc aici?
Undeva, departe, într-un loc plămădit cu
lacrimă dumnezeiască, plin de văi şi dealuri cu pante - Daaa! Acum nu mă duc la şcoală, sunt în
domoale, l-am întâlnit pe Andrei. Mare cât o şchioapă, vacanţă!
cu ochi albaştri-verzui şi cu căciula îndesată pe urechi, Am mai zăbovit câteva minute prin locurile
băiatul trăgea după el un ciomag sănătos, asemenea umblate de Andrei, am cules câteva boabe de
văcarilor din zonă. La două-trei ceasuri trecute de porumbar, le-am şters de praf cu mâna şi le-am
vremea prânzului, Andrei era cu vacile la păscut. Cu lustruit pe haine, aşa cum făceam în copilărie, apoi
funii groase, legate de după grumaz sau de coarne, mi-am încărcat un alt buzunar cu măceşe şi m-am
vacile urcau şi coborau dealul, iar el le urmărea cu îndreptat spre casă.
privirea în toate părţile. Cum a doua zi era zi mare, zi de sărbătoare,
- Hăis, Marţolea! Las-o şi pe Vinerica! se ziua Sfântului Dumitru, am mers la Mănăstirea Tisa-
auzi glasul băiatului. Ce, n-ai loc? Nu e loc pentru Silvestri, spre închinăciune. Loc mare şi frumos,
amândouă? Nu vă mai săturaţi odată! Stau cu voi de înconjurat cu pădure de foioase şi încărcat cu
câteva ceasuri şi tot nesătule sunteţi! mireasma plăcută a Domnului Hristos, cu clădiri
L-am privit preţ de câteva minute, apoi m- impunătoare care-ţi tăiau respiraţia, loc ales anume
am apropiat! pentru reculegere şi sfinţire. Privind împrejurimile, am
- Ce faci aici? l-am întrebat. păcătuit cu gândul, amintindu-mi de nevoile şi
- Apăi, ce să fac? Cu vacile la păscut! a suferinţele atâtor oameni.
răspuns el puţin înciudat. La întoarcere, am oprit la prăvălia din sat să
- Cum te cheamă? cumpăr nişte dulciuri pentru Andrei. Îi promisesem
- Andrei! că ne vom întâlni şi chiar nu voiam să merg cu mâna
- Ale tale-s vacile? goală la întâlnire. Am coborât apoi în vale şi am zărit
- Alea două-s ale mele: Marţolea şi Vinerica! în depărtare o mogâldeaţă de om care ademenea
- Marţolea? am întrebat eu. Cine i-a pus două capre, imitând behăitul acestora. L-am
numele ăsta? recunoscut uşor; purta aceeaşi îmbrăcăminte, acelaşi
- Moşu-miu! A fătat-o mă-sa marţi! băţ. Urca de parcă îl purta cineva pe braţe, ţopăia şi
- Aha! Aşadar, bunicul tău a botezat-o? chema caprele spre el.
- Cine? întrebă el nedumerit. - Andreiii! am strigat eu.
- Bunicul tău, tataia! m-am grăbit eu a - Daaa! Urc imediat! Aduc la deal nişte
completa. capre! mi-a răspuns el bucuros.
- Da, da! El a numit-o aşa. Iar ailaltă-i N-au trecut două-trei minute şi Andrei era
Vinerica! A făcut-o mă-sa într-o zi de vineri. Îs bune lângă mine.
de lapte amândouă. - Ce faci? Ale cui sunt caprele? Ale tale?
- Şi-ţi place laptele? - Nuuu! M-a rugat un om să le adun, că se
- Îhî! Cum să nu-mi placă? Şi fiert şi prins! depărtaseră cam mult de turmă.
Hăis, Marţolea! Iar se bagă asta printre lăstarii de I-am întins punga cu dulciuri, urmărindu-l cu
măceş şi porumbar! zise el în fugă şi plecă. privirea.
Vacile veneau la vale una după alta, - Mulţumesc! Mulţumesc! a prins el a spune.
amestecându-se cu celelalte. Adunate grămadă îi - Ce zici, îţi plac?
dădeau de furcă băiatului. Serios şi stăpân pe meserie, - Eee, dulciuri! mi-a răspuns el zâmbind, iar
le conducea cu ciomagul prin locurile cu iarbă ochii i s-au umplut de bucurie.
brumată, căci toamna era în toi. - Andrei, ce-o să te faci tu când vei fi mare?
- Nea, boală! Ce nu-ţi mai ajunge? continuă O să păzeşti vacile mereu?
el a le certa, depărtându-le una de alta. - Nuuuu! O să construiesc case!
Mi-am pus şi eu la încercare puterile de-a - Îmm! Frumos lucru! am zis eu. Dar pentru
mă ţine după ele, doar-doar oi mai putea schimba o tine?
vorbă cu noul meu prieten. - Şi pentru mine; una mare!
- Ce clasă eşti, Andrei? Vacile nu stăteau locului, umblau din loc în
- A doua. loc, iar băiatul nu avea astâmpăr. Privea când spre
- Ce-ţi place mai mult la şcoală? animalele care-i ofereau o hrană sigură, când spre
- Să scriu!... să socotesc! Vinericaaa! începu mine, dar mai ales la punga cu dulciuri. Aveam să aflu
el a striga. Asta nu-mi dă pace deloc. Gata, mă duc! mai târziu că Andrei era unul dintre acei copii care
Dacă mai stau mult de vorbă, pierd vacile! fusese lăsat în grija bunicilor. Părinţii lui au plecat care
încotro, lăsând pe mâna bătrânilor pe Andrei şi încă
33