Page 35 - unirea4-5

4-5
Într-o toamnă...

Un mănunchi de vise brumate cu sclipiri de
toamnă mi-apar în calea bătătorită de alte toamne.
Le răsfir… şi-ncep a le sorta. Le aşez pe apoi am simţit căldura buzelor lui sărutându-mi
compartimente şi le etichetez. Pe unele dintre ele le prelung mâinile.
strâng la piept, le mângâi şi le sărut, după care le- - Doamne, ce frumoasă te-ai făcut! a
arunc cu ambele mâini deasupra capului şi le las să exclamat el, ţinându-mă strâns la braţul său.
plutească prin aer asemenea frunzelor ruginii; pe altele - Şi-acum 20 de ani eram la fel de frumoasă,
le privesc cu neîncredere şi le-ncui într-un colţ al inimii, dar te-ai temut de tinereţea mea, am şoptind zâmbind
iar când timpul îmi va spune că a spulberat orice complicitar..
şovăială, atunci vor fi scoase la lumină. Mircea o curtase mulţi ani pe una dintre
Se-nserase deja când am ajuns la destinaţie. vecinele mele, iar eu, copil fiind, îi ajutam să se
Călătorisem câteva ore, iar atmosfera din întâlnească cât mai des. Mă recompensa de fiecare
compartiment fusese tare plăcută. Persoane de dată cu dulciuri, iar eu eram cel mai fericit copil având
diferite vârste, femei şi bărbaţi, sporovăiseră fără a toate buzunarele pline cu bunătăţi. Toţi trei aveam de
se jelui, glumiseră şi-şi făcuseră curaj unii altora cum câştigat câte ceva, numai că mie îmi cam plăcea
să treacă mai uşor peste hopurile vieţii. Mircea ăsta şi-l rugam adesea să se însoare cu mine.
Am coborât şi eu din tren râzând cu gura Se distra de fiecare dată, mă mângâia pe creştetul
până la urechi, iar la primul pas făcut pe peronul gării, capului, mă săruta pe frunte şi-mi spunea: Eşti mică,
râsul mi-a îngheţat pe buze, iar mersul mi s-a- prea mică, iar eu o iubesc pe Corina!
ngreunat. În faţa mea, îmbrăcat într-o ţinută elegantă, Dar Corina n-a fost să fie nici a lui, nici a
un bărbat privea iscoditor peste capetele pasagerilor, altuia: a ales să-l slujească pe Dumnezeu, luând
încercând să cuprindă cu privirea întreaga suflare. drumul unei mănăstiri, iar Mircea s-a tot dus de n-a
Îl ştiam. Era Mircea, cel care cu mulţi ani în mai ştiut nimeni multă vreme de el.
urmă îmi dăduse de furcă. Aceiaşi ochi verzi care De atunci, l-am reîntâlnit întâmplător după
străpungeau până departe, aceeaşi ţinută militărească ce-mi susţinusem examenul de bacalaureat. Mă privea
ce te făcea să-ţi controlezi continuu mişcările, acelaşi cu drag şi-n amintirile lui n-o uitase pe Corina.
zâmbet plin de mister. Doar părul era cărunt. Nu ne Glumind, mi-a zis: Te-ai făcut frumoasă, Ilincă! Mai
văzusem de peste 20 de ani. că te-aş cere de nevastă, dar văd că pe degetul
Nici n-am apucat să ne salutăm c-am şi auzit: tău străluceşte un inel! Ai un logodnic?
- Ilinca ! Draga de tine! Ghici ce am în De data aceasta, peste alţi mulţi ani, îl
buzunarul de la piept? regăseam pe Mircea la fel de atrăgător ca-n vremea
- O floare! am răspuns cu iuţeala de altădată. copilăriei mele, dar mult mai cumpătat şi parcă …tot
- Nu!… Nu e pentru tine! a răspuns Mircea. mai visător. Am stat mult de vorbă. Târziu, în noapte,
- Lac pentru unghii! am repetat eu. l-am rugat să-mi spună trei dorinţe iar eu, peştişorul
- Nu se poate, eşti şcolăriţă! de aur, încercam să le îndeplinesc pe toate.
- Parfum! am continuat. - Să fiu sănătos şi să pot munci! a răspuns el.
- Nu, nici pe departe, doar domnişoarele se Să-i pot ajuta pe cei care au nevoie de ajutorul meu,
parfumează! iar eu să fiu demn de respectul lor! şi a treia, să-mi
- Un inel! Hai, dă-mi-l mie pe acesta! Corinei pot construi amintiri de care să mă pot bucura mai
i-ai mai dat unul! am început a mă smiorcăi aşa cum târziu! a încheiat el.
făceam odinioară. - Întâlnirea din seara asta poate fi o amintire
- Eşti mică, Ilinca! Ţie o să-ţi dăruiască, la pentru mai târziu? am întrebat scormonindu-i în inimă
timpul potrivit, logodnicul tău, aşa cum i-am dăruit tentaţii ascunse.
eu Corinei. Uite, ţie ţi-am adus ciocolată! - Deja începi să mă chinuieşti, Ilincă! Ştii doar
- Nu, să n-aud de ciocolată! am strigat ca că te iubesc şi că ţi-am dus dorul!
arsă. De zece ani fac crize de fiere de la ciocolata cu Îl urmăream pe Mircea cum nu mai
care m-ai îndopat în copilărie, numai s-o fac pe urmărisem pe nimeni în ultima vreme! Mă captase
curierul. deja şi mă atrăgea cu o forţă uimitoare. Îl simţeam
Am râs cu poftă şi de-abia după aceea ne- stăpân pe tot ceea ce spune, iar privirea lui
am dat bineţe, îmbrăţişându-ne de bucuria revederii. seducătoare mă făcea să-mi stăpânesc cu greu emoţii
În îmbrăţişarea aceea miraculoasă mi-am lipit obrazul şi impulsuri pe care le crezusem dispărute. Mircea
de faţa lui proaspăt bărbierită, stăruind ademenitor, rămânea un om deosebit şi un bărbat care încă avea
puterea de a alege şi nu de a fi ales…

35