Page 40 - unirea4-5

4-5
- A venit?
- Tu n-ai ochi să vezi? Sigur că a venit!
Când ai vrea să vină? La prânz? Acuma vin şi clienţii
şi pâine, ioc!
- Ioc s’ trăiţi!
- Mă, tu eşti prost? - Stăpânu nostru, s’trăiţi!
- Prost s’ trăiţi! - Văd că ţi-ai învăţat lecţia!
- Ia vezi! Vez’ că te-ntreci cu gluma! - Învăţat s’trăiţi!
- Gluma s’ trăiţi! - Mă, tu nu eşti prost!
- Mă, tu eşti papagal? - Prost s’trăiţi!
- Papagal s’ trăiţi! (cară lăzile cu pâine) - O luăm da capo?
- Da’ e caldă! - Da capo s’trăiţi!
- Da’ cum ai vrea să fie? Rece? Văzând că n-are cu cine se înţelege, jupânul
- Rece s’ trăiţi! trece la tejghea zicând:
- Mă, tu chiar îţi baţi joc de om făcut gata! - Adu lăzile din depozit, că acu pică berea!
- Gata s’ trăiţi! - Pică s’trăiţi!
- Şi tu să trăieşti! Ia’ uite, marfă a-ntâia! - Eşti incorigibil!
Trebuie să ne mulţumim clienţii! Clientul nostru... - Corigibil s’trăiţi!

Carmena Baintan

Fereastra Doar ţie îţi păstrez iubirea
Ce-i ferecată-n scrinul maroniu.
Călător ai fost prin sufletul meu
Fereastra timpului ai lăsat-o deschisă De m-aş întoarce către ziuă,
Pe umerii cerului am lăsat plânsul meu De tine-aş da în răsăritul sângeriu,
Şi steaua pe cer a rămas tot aprinsă. Pe boltă de mă vede blânda lună
Tot aş putea să-ţi spun că nu este târziu.
Cerul mai bate ritmul inimii mele
Minuni nu mai sunt, ascunse-s în beznă De pânza nopţii te-ar lega de stele,
Tinereţea sărutului te cheamă să vii Şi vântul printre plete ţi-ar dansa.
Plânsul din versuri ţi-ajunge la gleznă. Tot surugiul ar pica de vină,
Că hăţurile, ferecate sunt în mâna mea.
Minutele se spărgeau în suflet ca smoala
Jumătăţi de vorbe se hrăneau din durere Dacă la han aş vrea să mă opresc o clipă,
Ceţurile lumii se plimbau peste ochi Să beau dintr-un pocal vinul trecut
Fereastra deschisă nu mai are putere. Tot s-ar topi neliniştea în tine,
Spunându-mi că-ţi vorbeşte un pierdut
Vântul din suflet mai mişcă perdeaua
Anii se-ngălbenesc sub ploile reci Dacă durerea-n tine este mare,
Afumat este geamul ce-aşteaptă chemarea Tu să nu uiţi pământul este lat,
Ceasul adoarme în penele-i reci. Eu nu pot să-l străbat mereu călare,
Că hăţurile mele de mult mi s-au uzat.
Cerul s-a oprit atunci în inima ta
Toate au adormit în noaptea târzie Te urcă dară pe un vârf de munte,
Bolta ne-apasă cu haina ei grea Din ochi să mă petreci cu gândul bun,
Viaţa se retrage în poezie. Dar nu trăda iubirile trecute,
Mai bine să oftezi pentru-n nebun.
Hăţurile
Paşi rătăciţi
De-aş vrea să plec la drum călare
Şi să mă-ntorc noaptea târziu, De ţi-ai adus aminte de ziua ce-a trecut,

40