Page 45 - unirea4-5
P. 45
4-5
scârţâindu-şi molarii de inox.
Mi-am rearanjat eşarfa
şi-am urcat în grabă scările
îndreptându-mă spre casă
(nu m-am abţinut, recunosc, să nu fredonez: Din poziţia ta de fetus
,, you do the walk, you do the walk of life…”). înfăşurat în cânepă fosforescentă,
scrâşneşti din dinţi
Migrene în crisalida veacului - fiindcă
nimeni nu mai recunoaşte pe nimeni
Nu-i mai folosesc acele banale pastile cu triptan; în siluetele ce caută
dimineaţa lasă draperiile trase, cu ochii scoşi din orbite
încearcă să-şi joace nepăsarea şi să adune ceva rostul propriilor crucificări.
din claia informă a gândurilor.
Cămaşa Lolitei
I-au rămas de la ea
doar uscătorul de păr şi-o umbrelă; Zi de zi, dimineaţa cu gene lăptoase
prin rotocoale de fum vede cum se tot cască admiră cămaşa de olandă
o rană pe care o coase mereu, ce leneveşte pe braţul unui fotoliu
în van. din sufragerie;
îi place să şi-o închipuie
Răsturnat pe duşumea, simte în ceafă purtată de o Lolita
o răcoare de peşteră - şi inocentă şi neruşinată,
şoarecii au ronţăit plasticul măştii care nu a învăţat încă
de oxigen. să zboare
pe aripile vântului.
Celula canceroasă
Fermoarul cu treizeci de ani
Foarte rar mă vezi cum sunt; mai tânăr
dincolo de părul cărunt şi ochii de copil,
fac ajustări pe coarda chitării şi ştiu Nopţilor cu aromă de magnolie,
să elimin mereu le cobori temător fermoarul
câte o celulă canceroasă. cu vreo treizeci de ani mai tânăr
decât pipa din care tragi discret,
Ai învăţat că dacă tai o bucată din mine, atent la fiecare îndoitură a buzelor
cât ai clipi, în acel loc apare, căzute în ispită.
la scară mică,
fiinţa mea, în integralitatea ei - Spune-mi de ce mi s-a ascuns inima
deh, ne ţinem de urât în spaţiul unde în dreapta,
fiecare luptă cu şobolanul din el, chiar spre partea ta de pat,
dezvoltă intoleranţă la mirosul altui trib când tăcerea mă arde
şi toate astea întru amânarea precum cămaşa îmbrăcată de Heracle?
metastazei.
Chiar acolo unde trebuie
Galerii
Nu era nevoie de atâtea stări
Bombăneşti orb scindate geometric sub impactul
tot ce-i trece prin cap, mescalinei
fără să-i aminteşti ca să descoperi că fiecare dintre noi e
nici fabula cu desaga păcatelor, chiar acolo unde trebuie să fie.
nici pilda faimosului război
dintre broaşte şi şoareci. Ador, totuşi, cum cercetezi
ca-ntr-un gros-plan
Nu vezi că lumea nervurile acestei Grădini a Hesperidelor,
îşi acoperă toracele cum îi muşti buza
unde viermii profunzi şi urmăreşti volutele verbului
sapă galerii? pe care îl preferi
silabisit.
45
