Page 43 - unirea4-5

4-5
Constantin

Rusnac miraculos, se Transformă-n
Ii trezi în suflet o ancestrală vrere, care,

Vocaţie! ...de atunci perpetuu sună pe al
nostru, însetat de ale frumuseţiI ritmuri, plai; din acea
Cu sufletul în legendă
zi, magnific, în
Lunca dacicului neam răsună instrumentul zeilor
(Acrostih - Odă naiului şi naistului
Vasile Iovu) – fermecătorul NAI... ...azi Sunetele lui, ale trestiei
cu tuburile-ngemănate, sparg cu voluptate
Universul şi, în orişicare parte-a lumii, doina,
Vântul gingaş mângăie legendara trestie de pe balada, hora sânt percepute ca un
mAlul râului de altădată, Temerar elogiu, ca o veşnică chemarea
Inima-n lăuntru-i, cuprinsă de nelinişte, tremură splendidei nimfe Sirinx din
şi, ca pe vRemuri, iar tresaltă: E T E R N I T A T E
Amintirile, cum lacrimile-o podidesc – ...ele
vin din timpuri pe când ea, o prea frumoasă faTă, Electorală
neam domnesc,
O luă la fugă prin pădurea deasă, înspre „Puterea e în adevăr” – asta-i deviza lor.
salvatorul râu cu mal de piatră, de urâtul Pan Ei vor cu ea să măgulească un popor.
îndrăgostItul – O fi, nu zicem, glăsuieşte gloata,
Speriată, ...văzând chipul nimfei disperat, ce Chiar foarte bine sună.
îl implora să o ajute, zeul râului Ladon, penru a Salva Însă, de-atâia ani, deja voi ne-ai deprins
fecioara (adineaori Că adevărul vostru e cam tras de păr
Veselă, zglobie), de înamoratul cornorat, îi Şi tare mai adie a minciună.
transformă făpTura elegantă
Intr-o etern-nemuritoare melodie, care, peste Ingeniozitate
munţi şi ape curgătoare, sfIdând necruţătorul timp,
întortocheat ca drumul lui Ulyse, de Era băiat dotat,
Unda dorului prin univers purtată – izvor din Cu har –
inimă curată de neprihănită fată – Mereu avea pe cineva
Neîncetat şi insistent, de-o viaţă bate, în În buzunar.
Lacătul uitării de la a sufletului poartă...
...Sunt a destinului oră: şi el, profetic îndemnat Învăţăminte
de soartă,
Vraişte uşa-i deschise, bucuros, de parcă-un Am vrut să trag învăţăminte
mărţişor drept inimă îşi prinse – ...era pe-aTunci Din ale altora greşele:
precoce june, un tânăr plin de elan, ambiţios, Dar s-a-ntâmplat să prind la minte
cutezător... şi-anume Doar când am dat cu nasu-n ele.
El cercă s-o pripăşească în al său suflet, ca pe
uN inocent, făRă de margini dor, şi cA pe-o scumpă, Odă bucuriei
dragă soră,
Arzând de nerăbdare, cavalereşte-o Invită, Primăvara din suflet
găsind-U-icel mai de cinSte loc, M-a îndemnat să scriu
In atât de-a noastră, de acolo, de la vaTră, O odă.
străMoşească horă. O odă bucuriei.
Sunetul magic al legendarei trestii, cu ramurile Din păcate,
de zeul Pan în deznădejde rEtezate, pornit de veacuri Cerneala din stilou
în căutarea dragostei curate, Mi se uscase
Obrintit de tângă şi durere – această plină de Şi nu aveam hârtie.
tristeţe, Dorinţa, însă,
Născută de iubitoare inimă, vibraţie –
Mi s-aprinse –

43