Page 44 - unirea4-5

4-5
Întregii lumi
Visam să o dedic
Şi n-aş fi vrut s-o sting
Dintr-un banal motiv.
Atunci,
Din ale curcubeului culori,
Pe cer,
Am desenat
Un portativ.
Şi,
De cu seară
Până-n zori,
Ajutat
De ale lunii raze
Muiate în
Argint de stele,
Am încropit
O partitură:
Din speranţele tale,
Din aşteptările ei,
Din visele mele...
Şi-această,
Strigătoare la cer
Partitură,
Am dăruit-o
Omenirii –
Să se audă
La fiecare-n Mihaela Oancea
Bătătură...
‘tiu,
Ea, Realitatea dintre omoplaţi
Oda,
Răsuna-va,
Ca un clopot, Plictisit de apatia de la sol,
Întru mântuire, viscolul se porneşte să spulbere măştile
Atâta timp de oxigen
Cât dăinui-va-n lume ce ne ţin racordaţi aceleiaşi realităţi
Sentimentul de Iubire, infiltrate între omoplaţi.
Atâta timp
Cât omul va-nţelege Boala ni se stinge ca o candelă
Că Cerul şi Pământul, căreia i se termină uleiul.
Creat de
Dumnezeu, The walk of life
Să existe
Nu pot în genune Nu s-a-ntâmplat nimic ieşit din comun.
Fără culori de Neafectate de vremea nebună,
Curcubeu gândurile vociferau întruna
Pe care, (prea făcuseră coadă
Din copilărie, ca la moaştele Sf. Parascheva!)
În suflet le purtăm: Nici în mulimea din tramvai
Şi Tu, nu le pierdeam,
Şi Ea, se ţineau scai şi prin magazine,
Şi El, de nu mai ştiam de vorbesc
Şi Eu!
eu cu vânzătoarele ori ele…

Da, sunt o ucigaşă –
când nu le-am mai suportat,
le-am făcut vânt la metrou
sub roţile ce-au frânat

44