Page 49 - unirea4-5

4-5
- Da. Da, da.
- Frumos.
Exista un câine. Al localului. Cu nume de suc.
Era negru, creţ şi simpatic. Noapte devenea gri,
cârlionţat, prăfuit şi apatic. Uneori mânca seara
resturi. Fura pungi şi le devora cu totul. Conţinutul de genul ăsta. Se mulţumea cu sentimentul împăcării
era mult mai important decât evitarea ambalajului. cu sine. Oricum emoţiile potenţiale erau atât de mari
Când avea pofte nu mai respecta protocolul desfacerii încât le preţuia mai mult decât ceva materializabil prin
cadoului găsit pe trotuar. L-au văzut de mai multe ori fărădelegi.
făcând aşa. Dar lătra, din când în când, şi alunga Dolescu se străduia să uite faptul că avea
trecătorii care n-aveau de gând să poposească. În picioarele perfecte. Atât de senzuale încât simţea
realitate mârâia la nespălaţi. La ţiganii pe care nu mai salivă la gândul gustului primit fără consecine şi
aveai voie să-i numeşti aşa. Iniţiativa adoptată de unul remuşcări ulterioare. Trecutul ucide, nu prezentul aiurit
care fumase prea mult, în ţara lui era voie. ori viitorul incert. Nu urmărea alte extremităţi mai mult
- Lumea-i lună... decât forma picioarelor. Curul nu-l obseda, nici sânii,
- O seară bună! Era cazul să se retragă. Ion buzele teşite sau atârnânde, nici nasul uşor coroiat
era criţă. Muci. Şi când cânta asta însemna că ea, sau relativ drept, nimic. Perfecţiunea feminină
Anna, chema un taxi. Alb sau galben. Şi se despărţeau înseamnă proporţia picioarelor de sus până jos ori
fluturându-şi fiecare ce avea liber. Ion cravata, nu invers. Anna îl fascina şi imaginea îi dăruia totul.
venea niciodată fără cravată, Dolescu un şerveţel pe Satisfacţie deplină. Nu avea cum să meargă mai
care-l lua de pe masă, iar Anna un capăt de jos, subtil departe. Unde? Nici vorbă. Se îndrăgostea tot mai
al rochiei. O făcea ca şi cum şi-ar fi aranjat nişte mult cu reţinere şi se mulţumea cu acel sentiment
pliuri. Surâdea şi-şi lumina faţa bucurându-se că egoist de plinătate neîmpărtăşită. Era tunsă mediu sau
pleacă ori că e în centrul atenţiei. Unii oameni au scurt, nu se pricepea prea bine să o descrie, dar
capacitatea asta fiindcă sunt naturali, nu exagerează nuanţa blondă, lină, întinsă-l hipnotiza. Chiar dacă
cu măşti trădătoare şi nesigure. Poate pentru că se era albinos. Şi uşor supraponderal.
despărţeau. Nu realiza de ce? Înflorea definitiv de Clipea des şi repede când îi întâlnea privirea
două ori, când îl saluta la venire şi când se şi uşoara încruntare a frunţii, intimidat.
despărţeau. Ce înseamnă să n-ai status social? Multe. Unii
După ce plecau de acolo Dolescu se oprea cretini îl au şi sunt penibili fiindcă îşi zic că reprezintă
lângă un copac ornamental de pe bulevard şi fixa totul. Poveşti. Dolescu era rupt în cur din această
cerul. Voia din naivitate ceva stabil şi puţin schimbabil. privinţă. După întâlniri mergea pe jos acasă. Trei sau
Căuta un copac ce n-avea neonul stradal activ ca să patru kilometri, nu mai avea bani pentru taxiuri iar
vadă zenitul de deasupra şi-n faţă. Cu alte cuvinte îşi necesităţile zilei de mâine îl făceau să improvizeze
liniştea mersul de răţoi ori încerca să-l ignore. Fie că pentru a face faţă întâlnirilor. Uneori era nevoit să
era senin, noros, zi, noapte, seară, se organiza pentru muncească şi noaptea. Căuta la piaţa mică joburi
a doua zi. Socotea la ce cursuri merge şi ce examene temporale, ajuta la descărcatul mărfii cu diferite ocazii,
o să susţină în sesiunea următoare. Le cam amesteca contra cost. Dacă avea noroc şi era solicitat. De multe
şi se contrazicea de fiecare dată. Intenţional participa ori comercianţii preferau să o facă de unii singuri.
la toate. Real la câteva despre care auzea că-s mai Pentru înavuţie. Alteori erau grăbii şi-l plăteau.
uşoare. Însă-şi cântărea gradul de promovabilitate în Devenea mulţumit, bucuros, împăcat cu sine că are
funcţie de chef şi ambiţie. mărunţiş pentru taclale şi căldura Annei, radia lângă
Banii. De ar avea destui ar putea-o cere de el, simţise lucrul acele de fiecare dată.
nevastă. Nu ştia ce şanse ar fi avut şi în acele condiţii. Alteori dădea o fugă până la cimitir. La
N-avea, normal, era la începutul vieţii sociale active mormântul părinţilor. Se punea pe bancă. Le-a
aşa că se limita să o iubească în şi pe ascuns. În confecţionat o băncuţă din fier forjat şi lemn pe care
imaginaţie, limitat de propriile neputinţe. Uneori a cimentat-o. Destul de estetică dar tot pentru el a
împrumuta bani de la terţe persoane, dar îi returna. făcut-o de vreme ce era cu adevărat nesigură şi oscila
Nu i se părea în regulă să înşele, mintă, prea mulţi fac din cauza legăturilor metalice care au cedat treptat,
aşa ceva. Ar însemna să-şi trădeze umanitatea nu era un meşter priceput, totuşi îi găsea punctul de
individuală. Ţinea la umanitate la fel de mult cum o echilibru şi devenea cumva stabilă dacă nu se fâţâia.
iubea pe ascuns pe Anna. Dar banii putea să-i Să găsească odihna alături. Asta i se părea mişto.
returneze când îi primea fără să se fâstâcească, doar Nu să arunce nişte flori într-o vază, să aprindă o
nu era ceva învinuibil şi ruşinos. Ei nu putea să-i spună candelă şi să dispară în câteva minute ca un european
c-o iubeşte, doreşte, consideră sfântă cu pulpe şi adevărat. Stătea pe-acolo îndeosebi vara, precum
gambe armonioase. Ar fi fost nefiresc. un copil singur pe lume, lumea lui o datora lor şi moţăia
Dacă ar fi murit Ion de vreo boală incurabilă până tremura de frig înspre dimineaţă când pleca trezit
şi neiertătoare ori printr-un accident norocos alta ar cu adevărat. Nu le povestea ce gândeşte, n-ar fi fost
fi fost situaţia. Dar unii bărbaţi n-au de gând să de acord cu el şi ar fi fost mustrat în mod normal, dar
dispară fizic. Nu-s idioţi atât încât să păşească ceva îi simţea în spaţialitate puţin mai aproape. Ca un câine

49