Page 50 - unirea4-5

4-5
rămas fără stăpân care le adulmecă urma. Era liber
să vegheze, încă, doar n-avea alte obligaţii. Şi-şi
amintea de clipele normale, puţine din familie, mai
mult revedea criticile. Unele îndreptăţite, altele nu.
De ce să-i uite? Ignore. Le datora un lucru!
- Cu bucurie! să fugă din dormitorul comun. Îi era mai mult groază
- Salut. Şezi! Când ai ajuns? fiindcă striga că-i taie bărbăţia cu un briceag de la
- Să ne trăieşti! Îi surâdea Anna înfloritoare. bucătărie, de-l prinde. Dolescu şi-a retras uşor piciorul
Unele femei măritate sunt totale, întregi, sincere, de teamă ca Anna să nu sară ca arsă de la masă şi să
deschise şi tot mai frumoase. Ea era deplină şi mirosea işte scandal. Îl respecta pe Ion. Cu toată considerarea
ca o floare de vară pe caniculă. Nu foarte strident, purtată în clipa în care Anna şi l-a relipit de al lui s-a
nici fad, nu proaspăt, nici dulce, nu intens ci perfect. simţit în al noulea cer. Căldură paşnică. Ăla de
Indiferent de esenele de parfum folosite. deasupra care veghează fericirea şi nu o dăruie decât
A trecut un an de când se ştiau. Suficient de oamenilor răbdători.
bine. Şi nu s-a întâmplat nimic deosebit, ceva în plus Zilele următoare. Pulpele li se întâlneau cu
inedit. Doar că limbajul trupului i-au făcut să se necesitate, nu hazardat, doar se restrângeau tot mai
apropie mai mult unii de ceilalţi. mult ca să încapă la masa lor cât mai mulţi comeseni.
Lângă alcoolul şi cântecele grave ale lui Ion Ion era neglijent ori prea sigur de sine. Începea să
s-a mai interpus o întrebare superficială: eşti nu-i mai pese de el. Inima îi bătea mai repede, îi
homosexual? Doar nu venise niciodată cu nicio tipă spărgea pieptul dacă nu transpira, dar răcorit se
la întâlniri. Prietenă. Cunoştinţă. Amică. Viitoare soţie. concentra să nu se dea de gol, să nu sară acolo peste
Nici măcar neam. Din respect sau lăcomie pentru Anna, în public de faţă cu ceilalţi şi să îi pupe
Anna. De fapt, nu mai simţea nevoia să viseze la picioarele, buzele, tot. Chiar o iubea definitiv. Deşi
altcineva. Nu! Răspundea hlizindu-se isteric. Râdea îşi dădea seama că ea mai mult dorea să-l provoace
de sine, cum dracu să-i spună că-i place de nevastă- limitat, adică atât cât nu o pune într-o postură penibilă.
sa şi nu vrea altă femeie. Ce mutră ar fi făcut? Huzurul Nu avea de gând să facă aşa ceva, doar o îndrăgea
nebun i se năştea în reacţii din cauză că de fiecare precum aerul curat plămânii, nu era un idiot nociv ca
dată şi-l închipuia că se manifestă altfel. Pe Ion. mulţi alţii! Iubirea înseamnă şi protejarea întregului
Accepta supus. Făcea crize, nevroze ale context, nu numai a poftelor proprii şi capricioase.
desconsiderării. Răsturna mese ca un animal lovit de În alte zile care urmează primelor contacte.
boală. Îl lovea mişeleşte. Îi propunea un menaj în Transpira mult. Umezeala este dătătoare de viaţă.
trei. Îl dădea afară de acolo. Se pălmuia singur. Scuipa Aşa de excitat era încât îşi dădea seama că-i umezeşte
deasupra scrumierelor. Îl sugruma cu şireturile de la şi fusta Annei. Era singurul vinovat. Şi dănuţia din
pantofi. Plângea teatral, penibil, exagerat. piciorul care îi alinta piciorul ei, imaginându-şi multe
Eşti... Anna îl studia destul de interesată, care nu se vor întâmpla între cei doi. Prea mult ţinea
parcă îşi ascuţea simţurile când reacţiona la întrebarea la ea. Anna a observat la un momnent dat acel lucru,
lui Ion. Poate şi-a dat seama că o iubeşte. Nu era dar s-a limitat în a-şi netezi şi scutura cu putere rochia
proastă. Deloc. Uneori i se părea că se joacă cu de vară zâmbind cu subînţeles când aşteptau maşina
amândoi. De ce nu s-ar juca cu un fraier, pămpălău? cu care plecau acasă. Uite ce ai făcut! Ca şi cum ar fi
Ştia că este un prost asumat, unul care acceptă vrut să scape de el pe moment. În ziua următoare şi
calificativul, revolta înseamnă respingere disperată? de n-aveau alţi invitaţi cu care să relaţioneze de la
Nevoia de suveranitate şi recunoştinţă este cel mai început tot se aşeza fix lângă el, fără niciun pretext
mult specifică femeilor la nivel individual? Marile şi-l atingea dezinteresat pulpă lângă altă pulpă,
prinţese, niciodată mici! Ochii mijiţi se relaxau când familiar, firesc. Dacă iubirea este habitudine, câţi
înceta să râdă ca efect al întrebării. Punctul îl punea dintre cei care mai gândesc ceva romantic nu sunt
Anna suspinând uşor de parcă ar fi scăpat de o exilaţi?
greutate de pe umeri. Ştiam eu! În sensul negării. Apoi - Cu bucurie!
îşi căuta de lucru cu altceva, orice nu se afla în direcţia - Salut. Şezi! Când ai ajuns?
lui. Tot i se părea că şi ea îl suspicionează. Dar nu îl - Să trăieşti! Surâdea Anna.
bănuia de aşa ceva până n-avea o confirmare articulată Cândva. Cândva li s-au întâlnit mâinile. Nu
directă, o recunoaştere limbută. Ambii erau comici. ca instrumente de faţadă fade şi neutre, politicoase,
Până la un punct. Limba lui fizică era predestinată pline de bacterii indiferente. Ci degetele. Dolescu
picioarelor perfecte, nu pentru altceva, cineva. Nu le-a lăsat uşor peste ale ei, a vrut să le retragă să nu
au realizat acel lucru vreodată! fie considerat un impostor nesimţit, dar Anna i le-a
Ziua întâi. Şi-au întâlnit accidental picioarele strâns uşor cu dulceaţă exercitând o presiune mică
sub masă. Era prima dată când interacţionau direct. de parcă i-ar fi spus că îl doreşte. Nedumerit şi-a
Dolescu împreună cu Anna. El şi-a retras genunchiul retras mâna, interpretând mental acţiunea ei
tremurând de emoţie, numai la grădiniţă i-au mai ulterioară. Nu a anticipat reacţia şi şi-a aprins o ţigară.
tremurat picioarele de frică. Un infirmier alergase A regretat gestul. A fost destul ca să se simtă mai
să-l pedepsească fiindcă nu avea somn şi încercase ceva ca un astronaut navigând pe o capsulă orbitală.

50