Page 54 - unirea4-5
P. 54

ea - o fugă,                                                                               4-5
              gata, gata, să-l ajungă,
              în ceafă îi gâfâi,
              el de frică se... trezi!
              - Ce ai bărbate, ce-i cu tine?
              - Cea cu coasa-i după mine!                       ce mâine vom trăi!
               - Măi, a  fost un vis numai,                     Feriţi-vă, temeţi-vă s-o neglijaţi,
               las‘că-i spun eu când să vină,                   să o trădaţi.
               încă  porcul nu-i tăiat                          Ea vine de aici, de-acolo şi chiar... din... nicăieri.
               şi n-am pus şi de slănină.                       Feriţi-vă să pierdeţi ce astăzi voi aveţi!
              - Mânţănesc, m-ai mângâiat!                       În ce constă esenţa vieţii?
                                                                E o enigmă! Şi-aşa ea va rămâne-n veci!
                            Doruri... multe
                                                                              Limba română
              Dor de verde -  iarbă verde,
              dor de-albastru -                                 Limba română este satul meu,
              cer albastru!                                     din codrii vechi
              Dor de sat natal cu flori,                        ai Moldovei lui Ştefan,
              de căsuţa cu pridvor...                           aşezat pe două coline,
              Dor de râu, dor de ţară,                          înconjurat de păduri seculare
              dor de neam,  dor de tricolorul... brâu.          Limba română este mama
              Doruri multe mă apasă...                          aplecată spre mine,
              Doruri grele!                                     mă ţine la sân… pe cap, cu-n bariş
              Cum să fac să scap de ele?                        strălucitor de alb.
                                                                Limba română
              Dar mai dor şi dor mai greu                       este clinchetul de zurgălăi,
              Îmi este de copilul meu!                          iarna, când tata,
              Dorul de el mă doboară,                           mânuind o lopată de lemn,
              e mai dor ca dor de ţară,                         făcea cărări prin nămeţii înalţi,
              dor de verde, dor de-albastru...                  pentru a ajunge la pivniţă…
              E mai dor ca viaţa... poate!                      La noi, în Basarabia,
              E mai dor...                                      limba română a stat mult timp în temniţă!
              ca doruri... toate!                               Dar, odată eliberată, e peste tot !
                                                                E-n cântec, în cărţi, în biserici !
                              Esenţa vieţii                     Limba română
                                                                e-n dangătul lung al clopotului
              Esenţa vieţii se măsoară într-o zi trecută fără rost  mănăstirii Putna,
              sau într-o floare?                                care adună… tot neamul românesc
              Esenţa vieţii e-ntr-o inimă ce doare              în… LIMBA ROMÂNĂ !
              sau e o clipă-bucurie,                            În nemurirea noastră!
              ce te-nfioară, deşi ştii bine că-i o clipă trecătoare?!  În veşnicie !
              Esenţa vieţii e în zâmbetul,
              în gângurit duios de drag copil,                                 Noaptea vieţii
              e în al păsării fermecător tril?
              Esenţa vieţii e în clipa de amor?                 Cât este de frumoasă dar scurtă, viaţa !
              E în momentul greu de suportat, de dor?           Nu înţelegi asta dimineaţa,
              E într-o carte ce o scrii?                        nu înţelegi la prânz,
              E într-un loc, în care îţi doreşti să mai revii?  nu înţelegi nici seara.
              Esenţa vieţii e în vorba dulce,                   Doar într-o noapte, târziu,
              ce ţi-o şopteşte al tău iubit în miez târziu de noapte,  la capăt de viaţă,
              când el te cheamă, cu-nţeles, ca să te... culce?  când e posibil să nu mai fie
              Esenţa vieţii e în iarba ce răsare?               nici dimineţi, nici amiezi, nici seri,
              Într-o femeie ce-ntâmplător o întâlneşti pe o cărare?  nici ierni, nici veri, nici primăveri,
              Esenţa vieţii e în râsul,                         atunci înţelegi cât de frumoasă,
              de tine provocat, pe chipul vesel al iubitei tale?  dar scurtă e viaţa !
              El ar putea să şi dispară, într-o bună zi,        Păcat că nu ştim s-o trăim,
              dacă pe femeie tu nu-o vei preţui!                nici la prânz, nici seara,
              ...Esenţa vieţii cred că e ... în toate, câte-oleacă!  nici în cursul dimineţii…
              E ceea ce-am trăit noi ieri,                      şi aşa, ne apucă…
              ce azi trăim,                                     NOAPTEA vieţii…


                                                             54
   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59