Page 56 - unirea4-5
P. 56

animalul primordial                                                             4-5

              animalul primordial şi umed
              care mă locuieşte
              îşi tot schimbă culoarea
              în funcţie de anotimp şi de                       nu mai contează câte păcate
              oamenii din jur                                   avem fiecare –
              cu care interacţionez                             focurile Iadului ne coc
                                                                adunaţi laolaltă
              iar cum zi de zi
              prietenii mi se împuţinează                       o hotă imensă de deasupra lumii
              pentru că sunt mai preocupaţi de bani             duce fumul şi mirosul de ars
              şi averi pământeşti                               de pe lumea asta
              animalul primordial care mă locuieşte             pe lumea cealaltă
              începe să devină verde-albăstrui –
              semnul comuniunii dintre iarbă şi cer                                vişinata
              dintre sângele vegetal şi sângele astral
                                                                în semn de mulţumire
              doar delicateţea lăuntrică                        faţă de primăvara timpurie
              mă face în continuare                             din acest an
              atât de amabil                                    vişinul din grădină a rodit
              şi atât de iertător                               abundent
                                                                astfel că acum
                         Sodoma şi Gomora                       un covor de vişine prea-coapte
                                                                deja s-a aşternut împrejur
              după mii de ani
              paginile Vechiului Testament                      îmbătată de aroma vişinatei
              s-au trezit din amorţeală:                        proaspete
              Sodoma şi Gomora urlă                             natura stă întinsă pe spate
              pe străzi şi îşi cer drepturile                   cu faţa la cer

              din mijlocul civilizaţiei umane                                       invers
              ca un falus imens
              Statuia Libertăţii se înalţă                      eu sunt cel care stau pe un scăunel
              spre Cer                                          într-un colţ
                                                                şi mănânc dintr-o strachină de lut
                        liliecii din podul casei                cu o lingură de lemn

              sute de lilieci locuiesc în podul                 în timp ce bogaţii stau la masa înaltă
              de deasupra camerei mele                          şi mănâncă bucate alese din care
              în casa mai veche de                              din când în când
              o sută de ani                                     îmi mai aruncă şi mie resturi

              în liniştea nopţii ei comunică                    îmi e milă de ei...
              într-un limbaj sinistru                           pentru că ei nici nu ştiu că dincolo
              se rotesc pe cer şi desenează                     pe lumea cealaltă
              umbre de pe celălalt tărâm                        care durează  mai mult decât o viaţă

              dacă te apropii prea mult de ei                   va fi  invers
              ţi se scurtează viaţa şi timpul
              şi rişti să-ţi laşi aici treburile                                 trandafirul
              neterminate şi viaţa fără sens
                                                                de ceva timp încoace
                            focurile Iadului                    o tulpină de trandafir
                                                                plină de ţepi
                                                                creşte în interiorul meu
              s-au deschis porţile Iadului
              iar focul de sub
              cazanele păcătoşilor                              cred că a depăşit deja
              s-a revărsat peste lume                           faza de floare
                                                                pentru că i-am simţit

                                                             56
   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61