Page 61 - unirea4-5

4-5

şi creează lumea, asemeni lui Dumnezeu, iar opera
lui este universal valabilă, dincolo de spaţiu şi timp.
Artistul este zeul frumuseţii, liniştei şi păcii
universale. Artistul, nu-şi aparţine nici măcar sieşi, el
aparţine umanităţii şi nu are vârstă. El este una din
stelele carului mare, înfruntă timpul şi anotimpul. El
este judecătorul evurilor istoriei şi are drept de
introspecţie asupra vieţii indivizilor luaţi separat sau
asociaţi unei perioade istorice necruţătoare. Prin
urmare, artistul analizează o perioadă istorică
determinată, dar nu se implică în evoluţia ei, nu o
stopează şi nu o canalizează într-un sens sau altul.
El dăruieşte nemurire vremurilor, fie ele bune sau rele,
înnobilează spirite sau poate arunca în haosul
dispreţului universal orice caracter uman. Frumuseţea,
Eugenia Dumitriu puritatea sunt mai întotdeauna rodul operei create
de artist. Urâciunea, dispreţul, aparţin omului redus,
celui lipsit de cultură, neadaptatului şi parvenitului.
Artistul nu răneşte, el are doar opinii de bun
Artistul şi epoca simţ, el mângâie şi sărută acolo, unde loveşte prostia
şi ura, lipsa claselor de valori, datorată unei educaţii
Toţi am fi dorit să nu fie războaie, să nu fie insuficiente, obţinută într-un mediu infectat de
omorâte personalităţile vremii, să nu fi sărăcit biată incultură.
ţărişoara asta de marele Nicolae Iorga, de un neegalat
spirit şi politician Armand Călinescu, să nu fie arse Percepţii iluzorii
bibliotecile în piaţa publică, să nu fie nevoit Mihail
Sebastian să-şi ascundă numele sub cel al unui coleg Când ajungi, călătorule, la gara Atocha,
de şcoală pentru ca o piesă genială a dramaturgiei poartă importantă de intrare în Madrid, e bine să-ţi
noastre să poată avea premiera pe scena unui teatru. laşi paşii să străbată mai mult de jumătate din strada
Pentru toţi cei stăpâniţi de simţire artistică, dornici Reina Cristina şi să dăruieşti privirii tale, arhitectonica
de frumos şi de cultură, de înaltă spiritualitate, impozantă a clădirilor madrilene de pe la anul 1920,
războiul în primul rând a fost văzut ca o umbră de să descoperi în plăcuţele de pe firmamentul lor, nume
nor pe cerul înalt , nor pe care azi îl vezi, îl simţi şi ţi- celebre ale unor artişti, generali şi doctori care şi-au
e frică de el, dar mâine, în locul în care a fost acesta lăsat amprenta în viaţa spaniolilor, până în cotidianul
trebuie să răsară violete de Parma şi dimineţile trebuie zilelor noastre. Şi dacă ai să ajungi vreodată, până la
să aibă nuanţe de albastru de Prusia, astfel că la numărul paisprezece, opreşte-te şi intră. Coboară
vremuri tulburi trebuie să găsim în noi puterea de a două scări vechi, cu cimentul mâncat de ani şi prinde-
ne salva valorile, să înţelegem că trebuie să te fără teamă de balustrada lustruită de milioane de
îngenuchem în faţa culturii ţării noastre, pentru că mâini care şi-au găsit sprijin în ea, de-a lungul unui
este singura care va vorbi despre naţia română şi veac. Acolo, pe ultima treaptă se va deschide privirii
peste o mie de ani. Artistul adevărat a trebuit să se tale un colţ de rai, o firmitură din grădina de
rupă de războiul rece, de epoca comunistă, a trebuit micsandre a mamei, rămasă-n depărtări albastre. Un
să rămână el însuşi prin opera lui pentru a putea da vas mai mare decât statura unui om, din pământ roşu,
vamă dreaptă timpului, istoriei şi oamenilor. Indiferent nelăcuit, cu asperităţi vizibile ca şi viaţa uneori,
cine ar fi scris piesa de teatru „Steaua fără nume”, încărcat cu plante exotice, aşezate pe un placaj de
indiferent cine ar fi compus simfonia cerului nemărginit mărimea deschiderii vasului, îţi va da bineţe. În stânga
sau cine ar fi pictat viaţa în toate culorile ei, sumbre lui, vei vedea o uşă. Nu este nevoie să suni, e suficient
sau pastelate, pline de nuanţe şi învelişuri raportate la să baţi uşor, cu degete de vânt risipit în ierburi triste
strarea de spirit a creatorului, în clipa revelaţiei divine, şi vei pătrunde în atelierul pictoriţei spaniole, Carmen
artistul a rămas mereu pe soclul lui dăruit de divinitate, Holgueras, unul dintre cei mai importanţi pictori
odată cu apariţia acestuia pe pământ. contemporani pe care îi are Spania.
Nimeni nu are dreptul să ucidă artistul, să-i Carmen Holgueras, s-a născut pe la anul 1938,
nimicească din inconştienţă şi răutate, opera. într-un mic orăşel de lângă Segovia, numit Campo
Artistul adevărat, nu are nimic în comun cu de San Pedro şi de la vârsta de numai patru ani a
politica şi cu războaiele, el stă acolo sus, pe soclul lui pictat continu, până astăzi. În jurul vârstei de opt,

61