Page 63 - unirea4-5
P. 63

dăunează acest lucru unor artişti valoroşi. Degeaba                                        4-5
              le vom da premii, medalii şi insigne de doi lei după ce
              ei nu vor mai fi. Un premiu acordat unui artist în plină
              putere  de  creaţie,  poate  lăsa  omenirii  valori
              inestimabile. Îmi cer iertare pentru devierea mea puţin
              mai mult de la subiectul tratat, dar în ultimii ani s-au  cum se întâmplă de obicei şi nici atât la un seminar,
              acordat aici, în Spania, premii în bani, destul de  eu l-am întâlnit pur şi simplu într-un autobuz, alături
              consistente, unor artişti cu vârste venerabile, de o  de zeci de călători grăbiţi, la o oră de vârf a dimineţii
              sută , de optzeci de ani, care din păcate nu vor utiliza  , când toată lumea se grăbeşte la munca zilnică, şi-o
              banii de la premiu pentru a cumpăra pânze şi culori şi  spun nu ca să-mi cer scuze pentru discuţia pe care
              nici nu mai au nevoie, să le asigure traiul de azi pe  am purtat-o amândoi, dar nu-mi puteam imagina că
              mâine, pentru a se putea dedica realizării unor opere  un academician se grăbea la o asemenea oră să
              de artă. Mă înclin în faţa vârstei  şi a geniului lor, dar  ajungă la Biblioteca Naţională din Madrid,  numai
              atât . Nu pot să nu gândesc, cât de necesar ar fi fost  pentru a sta un pic de vorbă cu Dostoievski, Gogol,
              un asemenea premiu în bani unui artist tânăr în plină  Frederico Garcia Lorca şi Cervantes, aşa cum îmi
              putere de creaţie.                                va mărturisi mai târziu într-un inedit interviu despre
                    Dar ceea ce alţii nu fac, realizează tot Carmen  care trebuie să mărturisesc că mi l-a acordat numai
              Holgueras care în fiecare  an, mai exact în luna iunie  pentru că  avea de  plătit o  datorie de  onoare
              a deschis cea de-a XXVIII-a ediţie a concursului de  profesorului  de  origine  română Alexandru
              pictură, care-i  poartă numele  concurs  care  a  Busuioceanu, personalitate românească cu orizont
              propulsat în arta spaniola contemporană numeroşi  european, cum avea să fie numit de posteritate. Deşi
              artişti. Azi mulţumită concursului înfiinţat de ea, unii  aş fi avut suficiente locuri de unde să aleg unul şi pentru
              dintre ei sunt pictori de renume, cu zeci de expoziţii  mine, în autobuzul întâlnirii noastre eu l-am ales pe
              deschise în lumea întreagă. An după an în atelierul  cel din stânga, de la geam, alături de un om în vârstă,
              pictoriţei Carmen Holgueras, elevi de toate vârstele,  mic de înălţime, cu o pălărie de ploaie care-i umbrea
              de la copii din primară până la doamne în vârstă,  parcă jumătate din faţa blândă , jovială , brăzdată de
              desluşesc şi îşi însuşesc sub mâna ei măiastră, tainele  surâsul uşor, celebru al Giocondei, cerându-mi însă
              picturii. Acest lucru îi aduce o mare fericire, pentru  scuzele de rigoare pentru gestul meu, neînţeles pe
              că nimic nu este mai trainic pe lumea asta decât să  undeva, de a-l deranja, dintr-un capriciu mai mult
              laşi în urma ta frumosul, nobilul şi desăvârşirea şi poate  pueril,  decât feminin. Cuvintele lui însă m-au şocat
              face asta pentru că deşi este mamă a opt copii, care  un  pic,  mi-a  răspuns  repede  că  nu  are  nicio
              i-au moştenit din plin talentul, nici unul dintre ei nu a  importanţă, că nu s-a deranjat cu nimic, dar m-a
              pornit pe drumul uneori spinos, al artei. Cine ştie poate  întrebat cu jumătate de răspuns inclus în întrebare,
              într-o zi, ultima sa nepoţică, jumătate româncă, după  ”Eşti din România?”, “Da, sunt româncă!”. Răspunsul
              tată, va merge pe drumul bunicii sale. Până atunci,  lui m-a descumpănit şi m-a iritat în acelaşi timp: ”Nu,
              îmi văd şi eu de ale mele şi părărsesc pentru totdeauna,  tu eşti jumătate spaniolă!”. Trebuie să recunosc că
              atelierul pictoriţei spaniole, nu de alta dar ca să nu  mulţi spanioli necunoscuţi m-au întrebat dacă sunt
              cad şi eu ca mulţi alţii în păcatul de neiertat al  din  Castellon,  pentru  că  vorbesc  foarte  bine
              ”copiatului” sau mai dureros spus, al plagiatului,  castellana. Nu, eu sunt româncă, este altă tărăşenie
              pentru că timp de şase ani am fost eleva ei şi am  aici, secretul meu, pentru care vorbesc cu accent
              pătruns taina ”Percepţiilor iluzorii”.            aproape perfect castellana,  văd că trebuie să-l dau
                                                                în vileag, acum după ce am trecut binişor de jumatatea
                                                                vieţii mele, m-am născut sâsâită şi nici mama şi nici
               Avem în comun Imperiul Roman                     şcoala nu au reuşit să mă facă să vorbesc curat limba
                                                                                      română, în Spania însă mi-a
              ”Era o întinsă linişte albă                                             prins bine, ”S” i-a păcălit pe
              împrejur, liniştea aştrilor                                             mulţi şi i-a făcut să spună că
              morţi  care  rătăcesc  în                                               sunt spaniolă, sau că am
              univers.  Şi  în  liniştea                                              prins bine limba spaniolă.
              aceasta parcă se auzea o                                                Problema era omul în vârstă
              vioară cântând. Parcă pe                                                din faţa mea: cum de-a ştiut
              pod  trecea  un  muzicant                                               că vin din România? ”Eşti
              orb, dus de pulpana hainei                                              jumătate  spaniolă”, mă lă-
              negre de un copil blond.”                                               mureşte cu răbdare acade-
                         Fiul risipitor,                                              micianul Jose Fradejas, lim-
                      de Radu Tudoran                                                 ba romană au adus-o sol-
                                                                                      daţii romani, imperiali. S-au
                     L-am întâlnit pe a-                                              căsătorit cu femeile iberice
              cademicianul Jose Fradejas,                                             şi cu cele dacice şi ne-au dat
              nu în aula unei facultăţi, nici                                         jumătate de limbă romanică
              la o conferinţă plictisitoare                                           şi jumătate este spaniolă şi
                                                             63
   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67   68