Page 63 - unirea4-5

dăunează acest lucru unor artişti valoroşi. Degeaba 4-5
le vom da premii, medalii şi insigne de doi lei după ce
ei nu vor mai fi. Un premiu acordat unui artist în plină
putere de creaţie, poate lăsa omenirii valori
inestimabile. Îmi cer iertare pentru devierea mea puţin
mai mult de la subiectul tratat, dar în ultimii ani s-au cum se întâmplă de obicei şi nici atât la un seminar,
acordat aici, în Spania, premii în bani, destul de eu l-am întâlnit pur şi simplu într-un autobuz, alături
consistente, unor artişti cu vârste venerabile, de o de zeci de călători grăbiţi, la o oră de vârf a dimineţii
sută , de optzeci de ani, care din păcate nu vor utiliza , când toată lumea se grăbeşte la munca zilnică, şi-o
banii de la premiu pentru a cumpăra pânze şi culori şi spun nu ca să-mi cer scuze pentru discuţia pe care
nici nu mai au nevoie, să le asigure traiul de azi pe am purtat-o amândoi, dar nu-mi puteam imagina că
mâine, pentru a se putea dedica realizării unor opere un academician se grăbea la o asemenea oră să
de artă. Mă înclin în faţa vârstei şi a geniului lor, dar ajungă la Biblioteca Naţională din Madrid, numai
atât . Nu pot să nu gândesc, cât de necesar ar fi fost pentru a sta un pic de vorbă cu Dostoievski, Gogol,
un asemenea premiu în bani unui artist tânăr în plină Frederico Garcia Lorca şi Cervantes, aşa cum îmi
putere de creaţie. va mărturisi mai târziu într-un inedit interviu despre
Dar ceea ce alţii nu fac, realizează tot Carmen care trebuie să mărturisesc că mi l-a acordat numai
Holgueras care în fiecare an, mai exact în luna iunie pentru că avea de plătit o datorie de onoare
a deschis cea de-a XXVIII-a ediţie a concursului de profesorului de origine română Alexandru
pictură, care-i poartă numele concurs care a Busuioceanu, personalitate românească cu orizont
propulsat în arta spaniola contemporană numeroşi european, cum avea să fie numit de posteritate. Deşi
artişti. Azi mulţumită concursului înfiinţat de ea, unii aş fi avut suficiente locuri de unde să aleg unul şi pentru
dintre ei sunt pictori de renume, cu zeci de expoziţii mine, în autobuzul întâlnirii noastre eu l-am ales pe
deschise în lumea întreagă. An după an în atelierul cel din stânga, de la geam, alături de un om în vârstă,
pictoriţei Carmen Holgueras, elevi de toate vârstele, mic de înălţime, cu o pălărie de ploaie care-i umbrea
de la copii din primară până la doamne în vârstă, parcă jumătate din faţa blândă , jovială , brăzdată de
desluşesc şi îşi însuşesc sub mâna ei măiastră, tainele surâsul uşor, celebru al Giocondei, cerându-mi însă
picturii. Acest lucru îi aduce o mare fericire, pentru scuzele de rigoare pentru gestul meu, neînţeles pe
că nimic nu este mai trainic pe lumea asta decât să undeva, de a-l deranja, dintr-un capriciu mai mult
laşi în urma ta frumosul, nobilul şi desăvârşirea şi poate pueril, decât feminin. Cuvintele lui însă m-au şocat
face asta pentru că deşi este mamă a opt copii, care un pic, mi-a răspuns repede că nu are nicio
i-au moştenit din plin talentul, nici unul dintre ei nu a importanţă, că nu s-a deranjat cu nimic, dar m-a
pornit pe drumul uneori spinos, al artei. Cine ştie poate întrebat cu jumătate de răspuns inclus în întrebare,
într-o zi, ultima sa nepoţică, jumătate româncă, după ”Eşti din România?”, “Da, sunt româncă!”. Răspunsul
tată, va merge pe drumul bunicii sale. Până atunci, lui m-a descumpănit şi m-a iritat în acelaşi timp: ”Nu,
îmi văd şi eu de ale mele şi părărsesc pentru totdeauna, tu eşti jumătate spaniolă!”. Trebuie să recunosc că
atelierul pictoriţei spaniole, nu de alta dar ca să nu mulţi spanioli necunoscuţi m-au întrebat dacă sunt
cad şi eu ca mulţi alţii în păcatul de neiertat al din Castellon, pentru că vorbesc foarte bine
”copiatului” sau mai dureros spus, al plagiatului, castellana. Nu, eu sunt româncă, este altă tărăşenie
pentru că timp de şase ani am fost eleva ei şi am aici, secretul meu, pentru care vorbesc cu accent
pătruns taina ”Percepţiilor iluzorii”. aproape perfect castellana, văd că trebuie să-l dau
în vileag, acum după ce am trecut binişor de jumatatea
vieţii mele, m-am născut sâsâită şi nici mama şi nici
Avem în comun Imperiul Roman şcoala nu au reuşit să mă facă să vorbesc curat limba
română, în Spania însă mi-a
”Era o întinsă linişte albă prins bine, ”S” i-a păcălit pe
împrejur, liniştea aştrilor mulţi şi i-a făcut să spună că
morţi care rătăcesc în sunt spaniolă, sau că am
univers. Şi în liniştea prins bine limba spaniolă.
aceasta parcă se auzea o Problema era omul în vârstă
vioară cântând. Parcă pe din faţa mea: cum de-a ştiut
pod trecea un muzicant că vin din România? ”Eşti
orb, dus de pulpana hainei jumătate spaniolă”, mă lă-
negre de un copil blond.” mureşte cu răbdare acade-
Fiul risipitor, micianul Jose Fradejas, lim-
de Radu Tudoran ba romană au adus-o sol-
daţii romani, imperiali. S-au
L-am întâlnit pe a- căsătorit cu femeile iberice
cademicianul Jose Fradejas, şi cu cele dacice şi ne-au dat
nu în aula unei facultăţi, nici jumătate de limbă romanică
la o conferinţă plictisitoare şi jumătate este spaniolă şi
63