Page 62 - unirea4-5

nouă ani, bunica i-a comandat la un tâmplar, o cutie 4-5
de lemn, cu multe compartimente, pentru pensule şi
culori, apoi s-a dus cu ea la Macarron, de unde i-a
cumpărat câteva tuburi de tempera, cu care a realizat
tablouri cu flori şi peisaje marine şi drumul i-a fost
marcat pentru totdeauna, aşa că a absolvit cu brio Tablourile emană toate o hermeneutică
Bellas Artes. hipnotică. În pânzele ei, Carmen Holgueras reuşeşte
Când îţi va deschide uşa atelierului, vei rămâne să realizeze o fuziune ingenioasă de elemente
şocat de frumuseţea ei, nealterată de trecerea extraordinare, un amestec de universuri cosmice şi
imperturbabilă a timpului. Frumuseţea brunetelor realitate, sondând în profunzime adevărul artistic prin
mediteraneene, a însoţit-o de-a lungul vieţii şi brăţările reântoarcerea omenirii la începuturile ei şi explicarea
prinse de încheietura mâinilor fine vor zornăii în ritm numai la nivel percepţional al genezei, o lecţie în esenţă
de castaniete când te va invita să-i treci pragul. În pe care o dă căutărilor ştiinţifice de azi.
atelier vei descoperi, agăţate în neorânduială pe Pictoriţa a ales pentru expresarea artei sale,
pereţi, tablourile ei compuse cu minuţiozitate de pânzele mari cărora le-a pus amprenta emotivităţii
alchimist, reprezentând, naturi moarte, portrete şi sale egocentrice, dându-le ca un mag puterea de
peisaje. Pe un raft o maşină de călcat antică de pe interiorizare atât de căutată de artişti în cerebrala,
vremea bunicii, pare că mai poartă în pântecele ei uneori, artă a picturii. În mai toate tablourile
cărbunii încinşi. Într-un colţ un fel de tigaie cu coadă, predomină albastrul, cu toate nuanţele sale, nelipsind
care pe vremuri încălzea aşternuturile reci al patului, măcar o urmă din cel de Prusia.
zeci de căni ciobite, vaze de diverse mărimi cu flori După ce îi priveşti măcar o dată opera, vei
uscate, puse pe mese învelite cu bucăţi de pluş şi de umbla ca şi mine pe străzi şi zile de-a rândul vei încerca
mătase, al căror parfum încă se împrăştie prin atelier. să-i dai mereu alte sensuri, alte înţelesuri. Tabloul
Peste zece şevalete puse în diverse unghiuri nu te intitulat ”Cele trei vârste” în care apar patru femei:
lasă să treci nestingherit, de pe fiecare dintre ele te una este fecioară, alta este femeia tânără dedicată
priveşte parcă aceeaşi poză a modelelor împrăştiate familiei nou formate. În partea stângă a tabloului vei
în diverse colţuri ale încăperii, pusă parcă la descoperi femeia fatală, matură, excesiv de frumoasă,
imprimantă. Printre tablourile din perioada academică de captivantă. În centrul lui, vei descoperii femeia
a pictoriţei, ochiul se lasă vrăjit la vederea tabloului bătrână, dar care predomină prin frumuseţea ei
”Lacrima lui Dumnezeu” şi al ”Miresei”, îmbrăcată interioară, deşi anii i-au furat strălucirea palpabilă. În
într-o rochie de culoarea cenuşei, pentru că la această majoritatea tablourilor sale apare femeia, începând
pictoriţă tocmai alegerea culorilor oscure diferite de chiar cu faza embrionară ca în cel intitulat ”Femei
naturalul lor firesc şi răspândite pe ansamblul operei, jucîndu-se” şi timpul va pulsa în opera sa prin infinita
fără stridenţă, uşor ca umbrele înserării, dau lirism repetiţie a vârstelor. Numai în tabloul intitulat ”Barbă
tablourilor sale şi lumina dansează parcă în jurul albastră”, prim planul îl domină un cap de bărbat,
formelor primare, vibrând acea senzualitatea a dar el este distorsionat, citeşti fără să vrei în el minciuna
începutului astral. Eu am lăsat perioada academică şi aplombul. Alături de el într-o uriaşă eprubetă sunt
deoparte şi mi-am umplut privirea de tehnica cinci feţe de femei, fete, fecioare supuse
tablourilor realizate de pictoriţă în perioada deplinei experimentatului joc al iubirii şi în partea de jos
sale maturităţi artistice, a unei etape simbolice, pe descoperi o cheie, dar cu ea nu se va deschide nici o
care ea a denumit-o, ”percepţii iluzorii”. uşă, niciodată, pentru că forma ei este dreaptă şi aşa
Am căutat să-i înţeleg arta figurativă, cum ştim toţi fără rizuri şi forme nu va încăpea în nici
mixitudinea tehnicilor folosite de această artistă, o yală, iar problema iubirii absolute, devastatoare,
pentru a creea o tehnică unică în lume şi care-i aparţine dominantă nu-şi poate găsi interpretarea.
numai ei. Am trăit certitudinea momentului că ea însăşi Dacă această artistă ar fi invitată la Bucureşti,
este un Dumnezeu, care prin crearea unei lumi spun asta negîndindu-mă la nimic rău şi nici nu vreau
distincte de cea cunoscută de noi toţi până acum, să sune ca o sugestie, cred cu convingere că
scoate în esenţă efemerul existenţei, transpunând tablourile ei ar stârni un uriaş val în critica română de
existenţa reală în oceanul primordial, cu o duioasă specialitate şi boema Bucureştiului ar avea ce discuta
candore specifică numai acelor spirite alese. Dacă o pe termen lung. Din păcate din anul 2000, până astăzi,
întrebi despre tehnica ei, cu forme ieşite în relief, forme nu a mai deschis nici o expoziţie, suferă ca mulţi alţii
aparent inexplicabile ca reprezentaţie, dar care capătă de ”dezgustul secolului” şi asta pentru că ea, finalista
sens datorită culorilor, jocului de umbre şi lumini nu- unui premiu Goya, premiu la care se înscriu anual
ţi va răspunde, te va privi rece şi îndepărtată ca o peste şapte sute de artişti, în finală rămânând numai
stea aparţinând unei alte galaxii şi te va lăsa să-ţi explici patru, dar cu tóate acestea unul din tablourile ei nu a
singur, sensul lăuntric al existenţei tale şi-a fiecăruia intrat în concursul de la BMV, pentru simplul motiv
dintre noi. Cromatismul coloritului şi vibraţia tonurilor că organizatorii au uitat să-l prezinte juriului. Uneori
te va duce la descoperirea unei pictoriţe cu un simţ al nu numai acasă, la noi, se întâmplă nedreptăţi şi se
compoziţiei foarte dezvoltat, pe care-l întâlneşti destul mai trag sforicele. Dacă cei care se ocupă cu
de greu la pictorii modernişti, contemporani. asemenea mizerii ar putea înţelege într-o zi, cât

62