Page 64 - unirea4-5

cu voi au făcut la fel, vorbiţi jumătate limba soldaţilor 4-5
din imperiu şi cealaltă jumătate vă aparţine. Noi prima
dată eram Iberia, ei ne-au spun Hispańa, voi eraţi
Dacia şi apoi România. În secolul II, exista un fond
latin în unanimitate. Istoria noastră s-a repetat, dar
nu s-a repetat cu Ungaria, Germania sau cu alte state facultatea de Filosofia y Letra, am fost apoi profesor
de azi, numai cu Spania şi România şi toate acestea la un institut 13 ani, profesor universitar din 1969, o
le ştia de la primul profesor al catedrei de filologie zi la Sevilla, şi zâmbeşte unei amintiri din tinereţe, 5
romanică a Academiei madri-lene, nimeni altul decît ani la Valladolid, apoi la Complutense ”Catedratico
Alexandru Busuioceanu pe care Popescu-Cadem îl en merito en la universidad la distancia” până azi. Ce
caracteriza drept ”Personalitate complexă, istoric şi păcat că azi nu există o relaţie în general între români
critic de artă, eseist, poet de limbile română şi şi spanioli. Nu ai nimic despre cultura română.
spaniolă, profesor universitar la Bucureşti şi la Madrid, Îi spun că în primăvara care trecuse, la muzeul
el aparţinând deopotrivă culturii române, cât şi celei Thyssen-Bornemiza, a fost expusă opera lui Brâncuşi
spaniole. ” Sărutul”, asigurată pentru suma de 20 de milioane
”Ne-am reîntâlnit peste câteva săptămâni la de euro, şi a fost expusă împreună cu tablourile lui
Espejo, un fel de cafenea cu program nelimitat vis-a- Modigliani. Despre tablourile acestuia s-a făcut multă
vis de Bibilioteca Naţională din Madrid, local unde publicitate, erau anunţuri pe toţi pomii de pe strada
se întâlnesc universitari, critici de artă, ziarişti, Paseo del Prado şi pe toate autobuzele care brăzdau
conferenţiari şi studenţi. Deşi eu îi cerusem să ne Madridul de la un capăt la altul, dar despre Brâncuşi
întâlnim, el a fost cel care a cerut pentru mine o fanta nici măcar o vorbă, nici din partea muzeului unde a
cu lămâie şi gheaţă şi pentru el un ceai fierbinte. Eram fost expusă, dar nici nimeni din partea română, nici
copleşită de personalitatea din faţa mea, dar el, după ICR-ul, nici Ambasada României în Spania, cu sediul
ce a privit o clipă lungă cât un secol în golul ceaiului la Madrid, nu departe de muzeul cu pricina, absolut
cu tentă galben-limon, şi- a început firesc povestea pe nimeni dintre cei care sunt plătiţi să facă cunoscută
în care am descoperit că era, şi acum după mai bine cultura română cu tot ce are mai bun în afara graniţelor
de 64 de ani, acelaşi student din anul întâi şi eu ţării nu i-a interesat. Academicianul Jose Fradejas se
reprezentam nici mai mult nici mai puţin decât parte indispune şi se irită brusc:
din personalitatea fostului profesor de limbi romanice, - Cum Brâncuşi a fost la Madrid? Eu am trecut
numai pentru simplul motiv că veneam din aceeaşi în fiecare zi pe lângă muzeul acesta în drumul meu
ţară. spre Biblioteca Naţională şi nimeni nu a anunţat acest
- Alexandru Busuioceanu mi-a fost profesor eveniment?
de limba română, l-am comparat o vreme cu un alt Şi îmi spune cu mare amărăciune în glas numele
profesor, Carlos Brateny, cel care a scris dicţionarul sculpturilor mai reprezentative ale lui Brâncuşi, în
danez-spaniol şi spaniol-danez, dar mi-am dat seama limba română: “Poarta sărutului”, “Masa tăcerii”,
că pentru Alexandru purtam mai multă afecţiune. “Cocoşul”, “Madam Pogani”.
Imaginează-ţi că sunt profesor la catedra de limbi - Ce păcat, sunt bătrân am scăpat o mare
romanice şi datorez asta personalităţii lui Alexandru oportunitate şi asta nu din vina mea. Nu voi mai
Busuioceanu. Era un perfect domn, primea în casa avea ocazia să-l văd pe Brâncuşi niciodată.
lui puţini studenţi, dintre cei care studiau limba română, Nu i-am mai spus că eu am scris un articol în
filologia romanică. Studiam pe atunci limba şi literatura primăvară despre acest eveniment, da, făcusem din
spaniolă, catalana, portugheza, franceza şi româna şi lucrarea “Sărutul” a lui Brâncuşi un act de cultură, de
ne axam mai mult pe secolul XVI după conquista. laudă pentru noi ca români şi l-am trimis la două ziare
Era un profesor, nu-l interesa nici politica, nici socialul, de limbă română de acolo, dar au publicat cu
ne vorbea în română şi o compara cu limba spaniolă, întârziere, pretinzând că au fost sărbătorile pascale şi
aveau aceleaşi rădăcini. Când îl ascultam mă gândeam nu interesează pe nimeni cultura. Mă rupe din
la Isabela Catolica care le spunea diplomaţilor că ”şi gândurile mele profesorul Fradejas, care continuă
încălţămintea trebuia să fie spaniolă”. A fost cel mai destul de liniştit acum:
important ambasador al României aici, se ocupa de - Se vorbeşte de filologia romanică, de originile
educaţia noastră, nu era un om politic era un profesor. şi evoluţia ei, de cultura romană, dar nu în profun-
Era înalt, puternic, de-o distincţie simplă, foarte direct, ditatea dialectelor romane. Pe vremea când eram
elegant şi, înainte de toate, foarte, foarte discret. Un student am studiat limba română mulţumită profeso-
român, profesor de română, era pentru noi un ideal. rului Alexandru Busuioceanu, este clar că nu puteai
Îl admira foarte mult pe Ramon Himenez. Ne primea să profundizezi în patru luni de clase de curs, regret
în casa lui ca prieteni. Îi plăcea Eminescu, pentru el că nu am studiat-o în profunditate, dar îmi aduc aminte
era cel mai mare poet. El ne-a deschis drumul, a fost limba română cu toată muzicalitatea ei. Păcat că azi
primul profesor de limba română, prieten cu studenţii nu se mai studiază, era interesantă, şi asta din vina
săi. Eu îmi amintesc de el cu dragoste şi admiraţie, profesorului care era un român pasionant şi transmitea
pe mine în vremea ceea nu mă interesa cultura această pasiune cu fineţe, educaţie şi diplomaţie. Avea
română, mă interesau bazele limbii române. Am urmat casa aproape de aici, în Principe de Vergara, la primul

64