Page 59 - unirea4-5

4-5
Delicata mea interlocutoare se opreşte din
povestea ei şi priveşte ospătarul. Se întreabă de ce
stă rezemat de unul dintre stâlpii frumos ornamentaţi
ai clădirii. Îl privesc absent şi dau să-i spun o glumă
cu un ospătar, care a fost plătit să pună otravă în
paharul uni client. Luat la rost de ,,beneficiarul” Cu vocea modificată, înfiorată de o amintire
paharului cu otravă, chelnerul răspunde că aşteaptă peste care nu poate trece, îmi şopteşte apăsat şi
să-şi ducă la bun sfârşit miraculosul plan, ca să-şi melancholic:
poată încasa onorariul. Nu i-l spun, fiindcă putea fi -Cineva a lovit camionul cu o piatră, ca să
considerat deplasat, mai ales că discuţiile noastre sunt apere manifestanţii. Şoferul a pirdut controlul volanului
de altă natură. şi catastrofa s-a produs. Au murit pentru libertaatea
Găsesc momentul s-o întreb despre revoluţia noastră şapte oameni, egal cu numărul zilelor din
la care ştiu că a participat. A fost la baricada din 21 săptămâna dăruită nouă, de unicul Dumnezeu! Apoi,
decembrie. Mă uit la trupul ei, care ştiu că a fost a început să se tragă, organizat.
aproape zdrobit de bătăile primite de la cei ce erau - Adică? De ce organizat.
fideli regimului comunist. Îi urmăresc privirea calină, Manifestanţii nu puteau să treacă spre Piaţa
gesturile elgante şi armonioase, zâmbetul reţinut şi Romană, pentru că drumul era blocat de cordoanele
modestia, care mă face să o apreciez, cu atât mai miliţieie, iar dinspre Piaţa Unirii a apărut un tanc, care
mult cu cât ştiu că toate aceste comori şi le-a păstart a blocat calea de acces şi de eventuală retragere a
şi în urma unui tratament inuman la care a fost supusă manifestanţilor.
la Jilava, în fortul 13. Cum s-o întreb, ca ochii ei să -O tactică de război, împotriva propriului tău
nu se umezească din nou? Cum să îi reaaduci unui popor…
om o amintire dureroasă în faţă, fără ca inima lui să Mă priveşte surprinsă de constatarea mea,
nu i se sfâşie? Şi cu toate acestea, mă văd nevoită ca şi când ar fi pentru prima dată când i se confirmă
să-I creez această suferinţă. Mărturisesc că mi-e tare realitatea apocaliptică pe care a trăit-o.
frică de oamenii şi de grupurile de interese, care Îi înţeleg manifestarea, pentru că am trăit-o
manipulează, fură, mint şi acoperă fapte deosebit de şi eu. Când ai cunoscut oroarea, oamenii vor să-ţi
grave, indifferent de consecinţele acţiunilor lor. asculte trările din curiozitate, din interes sau din
Cândva, mi s-a spus şi mie: ,,ai grijă, tu eşti singură, politeţe. Simţi când cineva este empatic şi atunci inima
noi suntem mulţi şi te vom distruge!”. Nu s-a întâmplat ta tresare. O las să contiunue, pentru că nu trebuie
asta, deşi erau convinşi că o vor face. scoasă din starea în care se găseşte, fiindcă doar
Însă, atâta timp cât românca aceastăa atunci retrăieşte clipele în care ea, micuţa copilă de
frumoasă stă în faţa mea, se vede treaba că nici cei atunci, a pornit la luptă pentru noi toţi.
ce au încercat distrugerea ei nu au reuşit să-şi -Apoi scutierii, mai ales cei masaţi pe str
îndeplinească planul monstrous, cel puţin, cu ea. Ion Câmpinenau, intrau brutal în mulţime şi arestau
Dar, am norocul ca Daniela Badea să-mi – dacă se poate numi aşa – manifestanţii. Îi smulgea
ghicească gândurile. Mă priveşte şi un zâmbet amar din mulţime, aruncându-i în dube. Ne-am pierdut unii
îi înfloreşte în colţiul gurii. Un zâmbet, ca o floare de de alţii, iar asta m-a afectat enorm. Coeziunea a fost
colţ: preţios, distins şi înalt, fără a fi însoţit de distrusă, fiindcă ştiau să facă asta, doar erau specialşiti
aroganţă. O umbră de tristeţe dureoasă îi acoperă şi, poate şi români: ştiau că ,,unirea face puterea”!
chipul calm. Pare acum că, dincolo de ceea ce văd, Mai pe seară, au început să folosească tunurile cu
există o furtună, care se dezlănţuie, ori de câte ori apă. Am aflat mai târziu că eram fotografiaţi, am văzut
gândurile o poartă în locurile întunecate din viaţa ei. apoi cum se trăgea în mulţime din unghiuri diferite şi
Aşează paharul pe masă şi mângâie cărţile pe care i foarte ciudate. Unii trăgeau din clădiri. S-a tras cu
le-am adus în dar. A citit fiecare cuvânt pe care i l-am trasoare în aer, în sus. Către orele 21,00, au intrat
dedicat, cu un interes demn de un intelectual rasat. din nou cu tancurile în noi. Iar S-A MURIT. Am
Îmi plac oamenii care citesc cu atenţie, oamenii care făcut barricade din mai multe autoturisme, o maşină
sunt disciplinaţi şi mai ales, cei care îşi păstrează de salvare, scaune…orice ne era la îndemână. Am
cuvântul. rezistat, deşi eram înspăimântaţi şi conştienţi de
Danielea Badea, o eroină ai cărui lauri au fost pericolul în care ne găseam. Dar, n-am cedat.
furaţi cu neruşinare, poate chiar de cei care încă mai Credeam că sacrificul nostru va duce la izbândirea
deţin puterea, a văzut cum, îm ziua de 21 decembrie, Românieie.
pe la ora 17,00, un camion a v rut să intre în mulţimea Chiar spre miezul nopţii am simţit o
din care şi ea făcea parte. Ochii aceştia superbi, precipitare. Atunci am înţeles că toţi reprezentanţii
limpezi şi iubitori, au văzut această grozăvie. O puterii de atunci, care veniseră cu câteva ore mai
teroare urmată de altele. Era doar începutul devreme, mimând un dialog cu noi, aveau ordin - şi
demonstraţiei că libertatea şi democraţia nu există, dăduseră şi ei înşişi ordin - să tragă în noi. Măcelul a
atâta timp cât suntem conduşi de nişte fiare cu început.Au intrat cu tancurile în Baricadă, trăgând
înfăţişare umană.
59