Page 58 - unirea4-5
P. 58

4-5
              despre Moni Ovadia, un mare actor, regizor, pe care
              îl apreciază enorm.
                     Apoi, pentru ca eu să-i simt condescendenţa,
              îmi vorbeşte despre o legătură spirituală, pură, cu un
              medic pe care l-a cunoscut la Spitalul Cantacuzino,
              pe vremea când a absolvit o şcoală sanitară acolo. A  ,,cetăţean român”, indiferent de calitatea umană pe
              intrat pe uşa din faţă a spitalului, chiar dacă nu prea  care o aveau, înmullţindu-se odată cu faptele grave
              era permis cursanţilor să folosească intrarea aceea.  ce se petreceau din ce în ce mai des.
              A făcut acest lucru, nu din aroganţă, ci doar dintr-o    -Ştim, spune Daniela Badea,   că orice ţară
              întâmplare. A văzut atunci pe medicul Răducanu, un  europeană cotizează la ONU, pentru a  susţine
              domn înalt, cu nişte ochi albaştri, scăpărând de  refugiaţii politici sau imigranţii. Am auzit că din acest
              inteligenţă şi vitalitate. S-a petrecut atunci o minune.  motiv, numărul leneşilor şi al hoţilor a căror destinaţie
              Nu s-a îndrăgostit, ci doar s-a petrecut o trăire ce  era Italia, crescuse vertiginos. Mie Italia nu mi-a dat
              părea de neînţeles pentr pământenii de rând, chiar şi  niciodată o cotizaţie, dar nu sunt supărată pe patria
              pentru ei înşişi.                                 mea de adopţie, doar din acest motiv. Am muncit şi
                     Ce lucuri ciudate ni se întâmplă uneori, pe  am putut să mă descurc singură, chiar dacă nu mi-
              care nu ni le putem explica! Nici ştiinţa, nici experienţa  am primit drepturile legale. De altfel, eu nu mi-am
              de viaţă şi nici chiar conştientul nostru, luat la întrebări  dorit să aju ng în Italia. Eram pregătită să ajung  în
              în nopţile de nesomn, nu are răspunsul pe care îl  Statele Unite. Învăţasem foarte bine engleza, precum
              aşteptăm.  Poate doar  subconştienul, care  ne    şi dialectul american, împreună cu domnul profesor
              coordonează conştientul. Custers, susţine  că sinele  Nicolae  Săcăliş,  un profesor  de la  ,,Dimitrie
              nostru conştient este de multe ori un simplu călător  Cantemir”.  Învăţasem legile americane, însă, iată că
              pe un vas asupra căruia are un control minim, dar nu  destinaţia, nu întotdeauna corespunde cu destinul pe
              vede acest lucru ca pe un motiv de neajutorare sau  care este musai să-l urmezi.
              ca pe un pericol. „Să sperăm că sentimentele noastre     Şi, fiindcă tot mi-am amintit de domnul meu
              inconştiente despre ceea ce vrem şi ceea ce este bine  profesor Săcăliş, am să vă mai  spun  despre o
              pentru noi sunt puternice şi ne vor conduce, în general,  întâmplare din liceu, pe care nu pot şi nici n-aş vrea
              în direcţia cea bună”, spune Custers.             să o uit. Aveam o profesoară de română, care mă
                     Şi, s-a dovedit că, pentru foarte tânăra de  simpatiza şi pe care eu o iubeam tare mult. Scriam
              atunci, Dana Badea, aşa s-a şi întâmplat, după cum  poezii, eram premiantă şi nu uitam niciodată să-i arăt
              ne explică marele gânditor Custers…               ultimile mele creaţii. Într-o zi m-a rugat să-i aduc toate
                     O astfel de legătură, aproape divină, cum  poeziile, pe care s-a angajat să le corecteze şi să le
              spun oamenii, se păstrează nealterată până la moarte,  selecţionze pentru publicare. Am fost fericită, fiindcă
              cum, de altfel s-a şi întâmplat. Medicul acesta, apariţia  acest gest al doamnei mele profesoare, reprezenta
              luminoasă şi pură în viaţa Danei Badea, a avut rolul  pentru mine o dovadă a priceperii mele, un semn al
              de a-i pecetlui viaţa, în sensul că, mult mai târziu,  colaborării noastre,  care mie îmi aducea  doar
              după cum îmi mărturiseşte, i-a salvat viaţa, îngrijindu-  beneficii.
              i rănile căpătate în timpul luptelor produse la revoluţia  Însă, la o oră de socialism ştiinţific, profesoara
              din 1989. Să-i spunem revoluţie, penru că ei, tinerii  a întrebat, după ce ne-a vorbit despre ateismul susţinut
              de atunci, credeau că au pornit o luptă pentru a zdrobi  de sistemului communist, dacă există cineva în clasă
              ,,orânduiriea crudă şi nedreaptă”. Au suferit cumplit  care încă mai crede în Dumnezeu.
              atunci copii noştri, unii dintre ei au şi murit. Cei care  Eu m-am ridicat în picioare şi am spus că am
              au scăpat, aşa ca frumoasa ziaristă brunetă, care stă  această credinţă. O colegă a făcut la fel. Imediat au
              aici, în faţa mea, au îndurat chinuri, umilinţe, injurii,  început represaliile împotriva noastră. Într-un târziu,
              lovituri de-a dreptul sângeroase, care le-a mutilat  colega mea a bătut în retragere, eu am rămas la
              sufletele, inimile şi credinţa că dreptatea, frumosul,  convingerea mea. M-au transferat la o altă şcoală,
              adevărul, liberatea şi binele – realele valori ale fiinţei  care nu avea acelaşi prestigiu. Părinţii colegelor mele
              umane, ies învingătoare în lupta cu decadenţa morală.  mă priveau oripilaţi  sau cu compătimire, colegii mă
                     Am în faţa mea unul dintre copiii Românieie  ocoleau. Profesoara de istorie, într-un exces de zel ,
              mele, care a crezut că luptând, riscând să-şi piardă  a binevoit să mă lase corigentă la disciplina pe care o
              integritatea corporală, a înţeles că nimic nu s-a  preda. Poeziile nu mi le-a mai dat doamna profesoară
              schimbat pentru cei ce au crezut în valorile morale,  de română, iar asta m-a dezamăgit cumplit. Nu cred
              luptând pentru ele şi pentru viitorul ţării acesteia.   că acea doamnă profesoară a înţeles că a frânt un
              Poate că şi din acest motiv a cerut azil politic în Italia,  destin, procedând aşa cu un copil!
              unde a rămas definitiv. Ţara ei de adopţie, pe care o     Pe de altă parte, am muncit mult, am învăţat
              iubeşte, fiindcă i-a oferit azil politic, atunci când mama-  şi m-am întors la liceul 35 de chimie, de la care
              ţară România a persecutat-o, a primit-o ca pe orice  plecasem.
              cetăţean, neavînd probleme că este româncă. Ruşinile     O urmăresc pe frumoasa Daniela Badea, care
              şi umilinţele au început să apară cam cu 10 ani mai  face o pază, gustând din când în când din sucul de
              târziu, când numărul celor pe al căror paşaport scria  cirtice. Beau şi eu. E bun, chiar dacă nu are cofeină!

                                                             58
   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63