Page 55 - unirea4-5
P. 55

4-5





                                                                 Emilian Mirea


                                                                    S-a născut la data de 16 ianuarie 1964 în Craiova.
                                                             Este de profesie inginer, absolvent al Facultăţii de
                                                             Agronomie, Universitatea din Craiova, promoţia 1990.
                                                             Premii literare importante obţinute: Premiul Uniunii
                                                             Scriitorilor din România şi al revistei Contemporanul la
                                                             Concursul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, Suceava,
                                                             1985; Premiul revistei Convorbiri literare la Concursul
                                                             Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, Suceava, 1986;
                                                             Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România
                                                             şi al revistei Ramuri, pentru Poezie, pe anul 1987. A
                                                             debutat în presa literară în revista Contemporanul în
                                                             anul 1985, cu o prezentare semnată de poetul Radu
                                                             Cârneci. Colaborări cu reviste literare: Contemporanul,
                                                             Convorbiri Literare, Viaţa Românească, Amfiteatru,
              Ramuri,  Luceafărul,  Tribuna,  Vatra,  Contact Internaţional,  Poezia,  Poesis,  Oglinda Literară,
              Actualitatea Literară, Scrisul Românesc, Mozaicul, Autograf, Agero (Stuttgart, Germania), Kafé Fönix
              (Budapesta, Ungaria), Observatorul (Toronto, Canada), AKT (Skopje, Macedonia). În anii 1985 şi 1986,
              laureat al Premiilor revistelor Contemporanul şi, respectiv, Convorbiri literare, la Festivalul Naţional de
              Poezie „Nicolae Labiş”, organizat la Suceava, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. În anul 1987 –
              laureat al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Craiova şi al revistei Ramuri, pentru  poezie. Debut editorial în
              1988 cu volumul de poezie Dumul pe care vin, Editura Scrisul Românesc, Craiova. Cărţi de poezie apărute
              după debutul editorial: De vorbă cu Dumnezeu, poeme, Editura Obiectiv, Craiova, 1996; Vârsta Christică,
              poeme, Editura  Obiectiv, Craiova, 1998; Autoportret, poeme, Editura Autograf MJM, Craiova, 2008;
              Avatar, poeme, Editura Autograf MJM, Craiova, 2011; Virtuozitate – poeme, Editura RAMURI, Craiova,
              2012; Poemele Morţii, poeme, Editura RAMURI, Craiova, 2012; Singurătatea Lui Dumnezeu, poeme,
              Editura Autograf MJM, Craiova, 2013;  De  vorbă cu Dumnezeu – antologie de poezie, Editura
              TipoMOLDOVA, Iaşi, 2013; M-am născut Abel, poeme, Editura RAMURI, Craiova, 2015, Masa care
              plânge înlăuntru, poeme, Editura RAMURI, Craiova, 2016. Tradus în spaniolă şi catalană de scriitorul şi
              traducătorul spaniol Pere Bessó, în maghiară de scriitorul şi traducătorul ungur Cseke Gábor şi în
              macedoneană de scriitorul şi traducătorul macedonean Milovan Stefanovski. Membru al Uniunii Scriitorilor
              din România.
                      copacii din jurul bisericii                           îngerul meu păzitor


              copacii din jurul bisericii                       e miezul verii şi îngerul meu păzitor
              stau drepţi şi nemişcaţi                          a plecat în concediu –
              ca nişte soldaţi                                  îşi petrece Înaltul cu îngeriţele lui suave
              cu armele la spinare                              şi a uitat de mine

              duhurile care zboară                              m-a lăsat să-mi evaluez singur
              printre ramurile lor                              neliniştea şi să-mi beau tristeţea
              sunt imediat luate la întrebări                   dimineaţa
              şi percheziţionate –                              odată cu ceaiul şi antidepresivele
              trec mai departe doar cele
              cu un CV astral nepătat                           aveam un suflet când m-am născut –
                                                                au mai rămas din el aripile
              preotul iese din când în când                     îngălbenite de vreme şi
              şi cădelniţează                                   ţipătul copilului care
              iar fumul de tămânie şi smirnă
              rămas în urmă
              le împrospătează respiraţie                       nu voia să se nască!...
              şi îi face tot mai pioşi

                                                             55
   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60