Page 27 - unirea4-5

-Nu, ţi-am spus şi eu aşa, ca să mă descarc, 4-5
zise ea. Apoi se întoarse către fereastră, o deschise
şi, din pragul ei, privind undeva în afară, hotărî, deşi
pentru sine, cu voce tare: Am să-l suport, am să-i
arăt eu lui, fi-i-ar P.C.R.- ul lui al naibii, cu secretariat
cu tot! dar n-avea puterea să caute. Era beat pulbere.
Descria opturi perfecte în mers, apoi se oprea şi
* trăgea aer în piept.
Luiza se temu să-i iasă în întâmpinare.
Morogan nu era membru de partid. Modest, Deschise însă uşa apartamentului şi-l aşteptă acolo,
nebăgăcios, nu crezuse de cuviinţă că trebuie să mai în prag, cu sufletul sărit:
citească şi pentru învăţământul de partid, în afară de -Ei, cum e? mormăi ea, neîndrăznind să
documentările lui.. Dar când s-a înscris la doctorat, spună precis ce-ar fi vrut să afle de la el.
conducerea institutului i-a dat un ultimatum:doctor Uţă o împinse uşurel, pipăi uşa pe dinăuntru
fără membrie nu se poate! până ce găsi clanţa, trase yala în urma lui, se aşeză
-Ce ţi-a făcut ţie Cioroiu, i-a zis el, prin martie, greoi pe scaunul din bucătărie şi întrebă:
Luizei, e o nimica toată. ! Să vedem pe unde scot eu - Rareş e membru de partid? şi rostise r-
acum cămaşa! urile apăsat, rostogolindu-le prin gură cu ciudă. Rareş
- Adică? întrebase ea nedumerită. era vecinul de la etajul doi, tehnician la TVR, care le
- Adică o să fim doi membri de partid în casa repara televizorul şi casetofonul.
asta! - Da, este, răspunse Luiza moale şi
- Şi tu?... Poate secretarul tău o fi vreunul de neînţelegând ce vrea bărbatu-său cu asta.
treabă! - Bineee, încuviinţă Uţă lărgindu-şi nodul de
- Eh, de treabă, pe naiba! De gargară, că la cravată.. Dar Vasiloiu? Ăla e mebru de patid?
asta-i a lor! De data asta rostise cuvintele fatidice fără m
- Ia, închide măi, ferestrele, că nu-i bine ce şi r. Băutura îi împăienjenise ochii şi-i încleiase limba.
facem! zisese nevastă-sa cu prudenţă. Rezistase până aici, dar acum, în strâmtoarea caldă
Peste vreo lună, când caişii de pe aleea a bucătăriei, copleşit de mirosul familiar al casei sale,
blocului se scuturau şi vântul prefira petalele de pe stând acolo pe scaunul cu spătar, capitulase.Vasiloiu
asfalt, Luiza îşi făcea de lucru, să n-o apuce nervii. era administratorul blocului şi ceasornicar de meserie.
Era ziua fatidică pentru Uţă. Se temea pentru mutulică - Ei, da! Şi el e! răspunse cu ciudă Luiza,
al ei, care, chiar dacă de obicei era blând, tăcea şi punându-i în farfurie un polonic de supă, reîncălzită a
părea că se supune, când cu gândul nu gândeai, zicea şaptea oară. Şi ce-i cu asta? zise ea aproape strigând.
o vorbă de răsturna totul. Şedinţa începuse la trei, - Ssst! ceru poruncitor bărbatul. Răspunde
după-amiază. Acum era opt şi jumătate şi Uţă nu se la întrebări! Şi Lincu, doctorul, e şi el... Ştii tu, ca
zărea de niciunde. „S-o fi dus cu colegii la o bere”, ăilalţi de până acum? Şi împinse uşurel farfuria cu
se autolinişti ea. „Sau jigodia de Tanu îl îmbiase la supă, necăjit că nu mai putea să-şi aducă aminte ce
votcă... şi atunci prinseseră limbariţă şi cine ştie pe voise să spună.
unde zăceau...” Privi aleea în susul ei, încercând să -Şi Lincu e! Lua-l-ar dracu’! răspunse înciudată
gândească pozitiv. „Nu, nu i s-a întâmplat nimic, sigur Luiza, văzând că bărbatu-său nu mănâncă şi-o ţine
l-au primit în partid şi acum sărbătoreşte evenimentul”, pe-a lui. Şi eu sunt, şi tu, bănuiesc, dar văd că nu-mi
mai gândi ea. Dar de ce n-a dat măcar un telefon că spui încă...
întârzie? Să-i fi spus doar atât:”E în ordine, mai -Ahaaa, zise el provocator, aducându-şi brusc
zăbovesc cu băieţii, să cinstim minunea!” aminte. Aici vroiai să ajungi... Vrei să-ţi spun? Vrei?
Se duse mecanic spre telefon. Ridică Şi deschise ochii mari, parcă trezit dintr-un vis urât.
receptorul. Pe cine să sune la nouă seara, la institut? În clipa aceea se perindară prin ei fulgerător şeful
Să-i zică portarul ceva de dulce, când programul se cadrelor din institut, un analfabet securist, care-i turna
terminase la trei şi jumătate? De la faza cu opăritul, pe toţi aceia pe care nu-i avea în graţii, secretarul de
cu Cioroiu nu mai vorbea, dar spusese tare în birou, partid, care-l umilise ca pe un şcolar cu statutul şi
răspunzând la telefon unei colege, că Uţă va deveni, paragrafele lui, pe care Uţă le învăţase ca un papagal
în sfârşit, membru de partid şi doctor. tembel pe dinafară, şi Goanţă, sindicalistul lu’ Peşte,
„Te pomeneşti că nemernicul, în stilul lui otrăvit, băgase care făcea afaceri cu biletele de odihnă şi tratament
cine ştie ce fitile, ca să-i împiedice membria. din institut. Să-ţi spun? prelungi el tensiunea
Totdeauna se lăuda cu relaţiile lui, cu puterea lui. N- momentului. Ei, bine, asta aţi vrut şi s-a-mplinit! Se
ar fi fost de mirare să facă şi o porcărie ca asta” repezi apoi năuc la fereastra deschisă, scoase capul
gândi în sinea ei. în pervaz şi strigă tare în liniştea nopţii:
Alergă iar la fereastră şi privi şi mai neliniştită -Vă fu’ muma-n cur la toţi membrii de partid!
în susul drumului. Deodată, corpul masiv al lui Fir-aş al naibii şi eu!
Morogan se proiectă pe fundalul blocului din faţa Apoi aşa, îmbrăcat cum era, se trânti în pat peste
ferestrei şi se opri din mers. Părea că pierduse ceva, aşternuturi şi zise împăciuitor înainte de a adormi:

27