Page 119 - unirea6-7

6-7
Paul Krizner

Sensul singurătăţii

„Sunt locuri şi momente în care un om Omul în singurătate, în acea stare de linişte,
este atât de singur, încât poate vedea de fugă din faţa haosului cotidian, se poate (re)
întreaga lume.” descoperi meditând la întrebări existenţiale, la sensul
vieţii şi la sensul scopului său pe acest pământ.
Jules Renard Cine sunt?, De unde vin?, Cine m-a
creat? şi Care-i finalitatea?
E de-a dreptul provocator să vorbeşti sau Sunt întrebări la care nu poţi reflecta decât în
să scrii despre singurătate, despre sensurile ei, într-o tăcere, în singurătate. Ea, singurătatea, există chiar
lume prea aglomerată, prea agitată, cu tot felul de dacă vrem sau nu să recunoaştem, şi aici îmi aduc
activităţi trecătoare şi fără rost, care te consumă atât aminte de o afirmaţie a poetului şi dramaturgului
de mult, încât nu mai ai timp pentru a reflecta la astfel mexican Octavio Paz (1914-1998), care spunea că
de teme, cum ar fi, de exemplu, singurătatea. „singurătatea este cea mai profundă realitate a
Socializăm prin toate modurile posibile – la naturii umane. Omul este singura fiinţă care
serviciu, în tramvai, în cercurile de prieteni, pe diferite ştie că e singur”.
adrese de internet etc., însă, în ciuda faptului că suntem Şi totuşi, filosoful român Emil Cioran (1911-
ancoraţi în socializări până şi virtuale, totuşi, trăim 1995) vede partea egoistă a sensului singurătăţii,
izolaţi, singuratici, devenim egocentrici şi egoişti. spunând că „singurătatea nu te învaţă că eşti
Singurătatea trebuie înţeleasă în cel puţin trei singur, ci singurul”.
sensuri: filosofic, literar şi, cred eu, mai important, După toate aceste afirmaţii filosofice, se
teologic, dar şi din perspectiva vârstei, pentru că în- ridică o întrebare: Când ne dăm seama că suntem
tr-un fel văd eu (care sunt tânăr) singurătatea, şi în alt singuri?
mod o percep oamenii cu perii capului albiţi de timp. Tot gândirea filosofică a lui Cioran găseşte
Şi totuşi, ce-i singurătatea? un răspuns cât se poate de pertinent, în sensul că
Ajută la ceva sau doar deprimă? „începi să ştii ce e singurătatea atunci când auzi
Te redescoperi sau te autocondamni la tăcerea lucrurilor”; practic, datorită acestei stări,
tristeţe, la nostalgie, la durere efemeră în faţa timpului intri într-un dialog cu tine însuţi.
şi a ei? Rămânând tot în acest spaţiu, al gândirii
Filosoful stoic roman Seneca, supranumit şi înţelepte, singurătatea este văzută de filosoful german
cel Tânăr (care a trăit în a doua jumătate a secolului din secolul al XIX-lea, Arthur Schopenhauer (1788-
I î. Hr. şi prima jumătate a secolului I d. Hr.), scria că 1860) ca o „soartă a spiritelor superioare”,
„singurătatea este pentru spirit ceea ce hrana afirmaţie pe care o scria în volumul Aforisme asupra
este pentru corp”, este starea de care omul con- înţelepciunii, iar clericul şi scriitorul francez Jean-
templativ are nevoie, stare care te rupe de gălăgia Baptiste Lacordaire, din secolul al XVIII-lea, credea
cetăţii şi te uneşte cu veşnicia. că „singurătatea este o mare forţă care ne apără
Filosoful Friedrich Nietzsche, printre toate de destule pericole”.
afirmaţiile antihriste şi ateiste, spunea un lucru ce Scriitorul, filosoful şi dramaturgul francez
merită menţionat, cu privire la singurătate, şi anume Albert Camus (1913-1960) vede în singurătate un
că „unde încetează – singurătatea – începe „lux al bogaţilor”, pentru că aceştia, dintr-o oare-
piaţa”, în sens de zgomot, gălăgie, dezordine în lucruri care luptă continuă de înavuţire, renunţă la tot: la
şi gânduri. familie, la prieteni, la micile bucurii ale vieţii, văzând
doar progresul financiar şi, în acest caz, avea dreptate

119