Page 116 - unirea6-7

6-7
Dunărea de Carpaţi. Curcubeul este un motiv
de bucurie şi speranţă. În mitologia mioritică
curcubeul este unirea între cer şi pământ, adică
unirea între bărbat şi femeie” (p.58)
„Hoţii de curcubee” este o carte a nostalgiei, „Cadrele didactice primesc salarii mici, se
a amintirilor, a cântecului ce însoţeşte Dunărea, acest îmbracă numai cu haine vechi, ponosite şi se încalţă
„fluviu al dacilor”, a iubirii, a căutării şi a identificării cu pantofii copiilor care au ajuns mari. În pauzele
cu autenticul trăirilor fiinţei umane. dintre orele de curs servesc grisine, napolitane, co-
Profesorul Cristian Marin face istorie pe viu, vrigi, eugenii şi sticksuri! Profesorii au ajuns slugile
este un povestitor al cotidianului prins în magia istoriei celor de la putere. Pe unde am trecut am văzut numai
pe care o trăieşte şi în care crede fundamental. Istoria cadre didactice care se zbăteau în sărăcie. În ziua de
românilor este o istorie veche, e istoria unei lumi astăzi salariu fac chetă şi cumpără câte o pizza. Atunci cred
uitate. O întrebare deloc retorică. Cum ar putea fi că a coborât Dumnezeu pe pământ. Ce să mai discu-
revendicat viitorul unei naţiuni, de vreme ce nu cunoaş- tăm? Învăţământul s-a degradat într-un mod neper-
tem trecutul său? Misiunea unui profesor poate fi mis. Asta înseamnă că s-a micşorat enorm şansa de
vocaţie, dacă sistemul de învăţământ ar fi un altul, viitor a naţiunii noastre. Şi, fiţi atenţi, învăţământul
competitiv şi valoric. nu-şi va mai reveni nici peste 30 de ani. (...)
- „Ce părere aveţi onorabililor? zise - Nu numai învăţământul a decăzut. Şi
Gheorghe Velicu după un scurt moment de sănătatea este la fel, spuse Iulian Teodorescu.
tăcere. Medicii sunt de asemenea plătiţi prost. Nu poţi
- Despre ce? rosti nedumerit Iulian Teodorescu. să mergi la spital fără bani. Dacă nu dai bani
- Despre învăţământ, evident! preciză inspec- te aruncă în braţele morţii. Mi-a spus un văr,
torul Velicu. care lucrează la Ministerul Sănătăţii, că se vor
- Învăţământul este ca un om bolnav abandonat desfiinţa 69 de spitale. Ce prostie, ce nesocotin-
în faţa unei farmacii, interveni Ion Brăniştăreanu. Nu ţă! Hai, să desfiinţezi cârciumi, cazinouri, clu-
ştim cum să-l tratăm. Am senzaţia că nu se mai găsesc buri de noapte, săli cu aparate de jocuri de no-
medicamente. Parcă este în afara legii. roc, dar nu spitale! Atunci vă întreb: ăsta este
- Prin lege, învăţământul este gratuit, dar stat de drept? Pe hârtie este stat de drept, dar
legea nu se respectă niciodată. Se livrează în fi- este condus de nedrepţi, a concluzionat Marin
ecare an câte un procent de 15 % din manuale. Panait. Ce se întâmplă cu justiţia, toată lumea
La unele obiecte sunt câte 3-4 manuale alterna- ştie. Legile nu se mai respectă sau se interpre-
tive. Uneori, tema pe care o dai pentru acasă nu tează după bunul plac al celui care le aplică”
se găseşte în toate manualele. Apoi, ce să mai (p. 61).
spun, manualele vechi se transmit din generaţie Ce tristeţe să asculţi asftel cântecul Dunării ce
în generaţie. Anul care s-a încheiat a constituit ştie de o veşnicie aceste tărâmuri vechi, semnul întâm-
o premieră. Elevii din clasele elementare nu au plării stării de sacru ce a putut anula pentru un timp
avut manuale. Ruşine pentru învăţământul ro- profanul. Într-o lume dominată de calcule meschine
mânesc.”( p.61) care anulează şansa apartenenţei la universal, curcu-
Ruşine pentru sistemul de învăţământ de acum, beele şi Dunărea pot reuşi acest lucru. Dacă nu poate
dar şi pentru cel de ieri care, în pofida unui competiti- fi salvată o naţiune, poate doar o parte a ei.
vităţi anume, a sugrumat idealul stării de umanitate. Profesorul Cristian Marin este un iubitor al
Demonstrativ în acest sens este cazul inspectorului acestei „fâşii” de lumină care este sudul României. În
Cristi Cristescu, prototipul profesorului aflat într-un el se adună şi Dunărea, şi curcubeele, şi speranţa în
sistem cenzurat ca cel comunist, cu şanse epuizate sacrul iubirii al deplinătăţii ce poartă.
intelectual după ‘89. „Hoţii de curcubee” este şi un roman de dra-
Astăzi, profesorii sunt fiinţe triste, resemnate, goste, al zilei de azi, de ieri şi de mâine. Îl „salvează”
obidite de o altă cenzură. Nu poate fi numită nici ca- pe autor iarăşi istoria, taina atâtor iubiri ştiute şi ne-
pitalistă, nici democratică. Este un amalgam al unor ştiute ale ei, talentul său de portretist, umorul, ironia
legi aberante, hoţeşti, mincinoase ce constrâng şansa ca formă de asumare, registrul stilistic divers.
unui viitor ce ar fi putut fi un altul pentru naţiunea „Domnilor, era o minune de fată. Puţin
română.
116