Page 111 - unirea6-7

6-7
- Păi, tu nu ştii, mă, că răspunsul la întrebarea

asta este… bine? Dialoghez cu mine aşa…, la o tacla,
precum cu... Sfântu’ Gheorghe.
- Bă, dacă şi pe muribundul care-şi dă ultima
suflare îl întrebi ce mai face, va da din cap…, în sens Liniştea de plumb se roagă de mine să mă
de... bine, auzi! calmez. Pădurea a şi adormit în pragul cerului exact
Cât trăieşti, răspunsul este clar: BINE! când vara ar trebui să se scurgă-n boabe de grâu.
Şi când o mierleşti zice popa că este bine! Dar dacă nu plouă?… Irigăm… ar putea să-mi
Te laudă că mergi într-un loc cu verdeaţă, unde nu răspundă Gheorghe, adică eu, mie.
este supărare, nici suspin. Mor ăi vii de ciudă că cel Să-i mai scriu vreo două lui Gheorghe-al meu,
cu vată-n nas pleacă… la bine. Dar…, să-ţi spun, adică mie, şi o să dau fuga să semnez, că aşa se
bă, ce altceva mai fac, că aşa trebuie pusă întrebarea, cuvine, dar să pun şi data, să nu păţesc cum păţeam
adică începi cu punctul doi, că la primul se ştie în- odinioară, adică… îmi scria fata (drăguţa mea de
trebarea şi… nu se pune! Vreau să dejug boii lui acum 40-50 dă ani) şi mă certa că n-a mai primit o
Grigorescu, să le dau grăunţe, pardon, fân că nu sunt scrisoare de la mine de pe… 22 februarie. Repede
iepe. Vreau să fac un piepten pentru cei cu chelie, puneam mâna să-i scriu, mă semnam şi puneam data
scobitori pentru cei care nu mai au la ce folosi pasta de 27 martie, îi ziceam şi urarea de mărţişor, deşi
Corega, bricege…, lame de ras cu şapte tăişuri cu mă aflam aproape de sărbătorile de iarnă.
care să se bărbierească spânii, anticoncepţionale Data şi semnătura contează! Ce să-i mai scriu
pentru femeile trecute de 88 de ani, prezervative eu omului ăstuia, adică mie!? Fiindcă suntem în prag
pentru bărbaţii puternici trecuţi de 98 de ani şi multe, de Sfântu’ Gheorghe, îi zic şi eu:
multe alte proiecte europene. Vreau să mai bat monezi - La Muli Ani, bă! Aşa..., ca să fiu şi sigur că
cu chipul celor care ne-au nenorocit, să aud şi eu…: e o urare cinstită, şi sunt primul care o face.
- N-aveţi să-mi schimbaţi un Ilici cu doi - La Muli Ani! îmi răspund.
Nasty? Nici patru Geoni dintr-un Ilici? Ponţi, n-aveţi? - Să trăieşti, bre! îmi spun.
Nici Dracnei? - Să trăieşti, mă! îmi răspund. Hai să fug să
M-aş întrista să aud: semnez, că-i foarte important!
- N-avem dăcât Tăricioi!
- Păi, stric un Ilici pe-atâţia Tăricioi? În Sfârşit
Cam de-astea fac, bre, Gheorghe! Sunt
ocupat foarte.
- Tu, în afară de bine, ce mai faci, Gheorghe? Unde calcă piciorul sălbatic, bolta eternă cu
- Mă, Gheorghe, în primul rând respir. Respir mii de firide plânge-a vieţii ursită pe umărul muntelui,
să nu mor, bre! P-aici este bine! N-avem şomeri, cu în Sfârşit.
învăţământul stăm brici, sănătatea e de fier, pensii- Când vezi grădini plantate pe sâni bosumflaţi
le-s brosane – nici nu poţi cheltui banii, industrie – plenipotenţiali, iar bruma-i coboară cu zăpada în
trăznet, agricultură super-extra. cârcă, înseamnă că ai ajuns în Sfârşit.
Paradis curat! (Parcă i-aş spune să merg şi Dacă adormi învins ori învinsă în templul
eu acolo, dar n-a plecat… scrisoarea… Apoi ăsta tăcerii singure, eşti pe-a vieţii colină şi uşuratic ca un
ori minte, ori nu spune adevărul…) fulg supus mâniei derbedeiască spui:
Uimit de nesomn, bobul de piper al energiei - Aş dori să scutur anii, tot în Sfârşit ai ajuns.
mele scânteiază-n palme. Îl arunc în sus, deschid gura În Sfârşit, bagi cu migală votu-n urna sinuci-
să-l prijon şi-mi dau repede trei perechi de palme gaşă, pentru a repeta, ca patefonul lui Aladin, necon-
până să aterizeze boaba, de fâlfâie lumina-n lampa tenit că în Sfârşit o vei duce bine, dar constaţi cu
de jenă, deoarece constat că între mine şi… mine cocleală la lingurică, tu constaţi, că doar nu te-o
este o prăpastie uriaşă pe care n-o poci astupa. consta(ta) altcineva că în Sfârşit nu este aşa de bine,
Cum adicătele, eu muncesc, fac proiecte ba chiar rău… şi dacă firescul Sfârşit îţi dă târcoale
pentru o grămadă de lucruri utile şi mă zbat să obţin clandestin de „angelice”, concluzia ta este că fluvii
fonduri europene, iar tu, adică tot eu, am pensie de adânci zgomotoase spre al soarelui veşnic altar te
n-o poci cheltui! vor dejghioca în sânul pământului, în Sfârşit.

111