Page 169 - unirea6-7
P. 169

6-7
                           Dorul,



                 Naţiunea şi...                                 PE CARE-L ARE ÎNDĂGOSTITUL NEBUN


                                                                FAŢĂ DE IUBITA LUI”.
               Necredinciosul                                   mănăstirea din Muntele Sinai la vârsta de 16 ani. Până
                                                                      Sfântul Ioan Scărarul (579-649) a intrat în

                                                                la acea vârstă dobândise o pregătire solidă în toate
                    1. „NAŢIUNEA ROMÂNĂ care vrea să tră-       ştiinţele acelei vremi, fapt care ar indica provenienţa
              iască şi să joace un oarecare rol în istoria universului  sa dintr-o familie înstărită. Aleasa sa pregătire în
              are imperativa necesitate de a se îngriji de toate acele  ştiinţele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul şi
              mijloace care să poată avânta la acel grad al culturii,  vieţuirea în muntele Sinai numele de Ioan Sinaitul.
              care să privească fără frică şi gelozie asupra celorlalte  Acum este numit şi Ioan Scărarul, datorită cărţii
              naţiuni.                                          „Scara dumnezeescului urcuş”, pe care a scris-o
                    Ar fi un păcat naţional dacă am rămâne şi pe  la sfârşitul vieţii sale şi  este alcătuită din 30 de trepte
              mai departe nepăsători sau superficiali faţă de ele-  (capitole) şi se află şi în volumul IX din Filocalia
              mentele de cultură. Suntem datori să le adunăm la un  românească. Pomenirea Sfântului Ioan Scărarul se
              loc, căci ele ne sunt partea cea mai bună a sufletului,  face la 30 martie.
              sau parapontul (ciuda, supărarea) nostru pentru con-
              certul neamurilor culte.”                                              ***
                    Iosif Vulcan (1841-1907) a fost publicist,
              scriitor, animator cultural, membru al Academiei        3. „CELE DINTÂI DATORII LE AVEM
              Române. În anul 1865 a întemeiat revista „Familia”,  FAŢĂ DE DUMNEZEU. ÎNAINTEA MORŢII,
              al cărei program era de a răspândi cultura românească  NECREDINCIOSUL DEVINE CREDINCIOS”.
              din Transilvania. Era nepotul episcopului Samuil        Cicero Marcu Tullius (106-43 î.Hr.) este cel
              Vulcan, întemeietorul şcolii din Beiuş. În anul 1866,  mai vestit orator roman, filosof, politician, jurist,
              primeşte la sediul revistei o scrisoare din Cernăuţi de  teoretician politic, consul şi constituţionalist roman.
              la un privat, care conţinea o poezie „De-aş avea”,  A jucat un rol important în perioada de sfârşit a Re-
              semnată de un tânăr poet Mihai Eminovici. Surprins  publicii romane. A fost autorul roman care a exercitat
              plăcut de poezia primită, Iosif Vulcan, îşi permite  cea mai profundă influenţă asupra literaturii latine şi
              să-i „românizeze” numele Eminovici în Eminescu. Din  s-a manifestat ca unul din cei mai prolifici scriitori,
              acest considerent, Iosif Vulcan este considerat „naşul  mai prolific chiar decât Seneca şi Augustin. A fost
              literar” al celui mai mare poet român.            socotit “Părintele oratoriei antice”.

                                   ***                                P.S.: „Când vei mânca şi te vei sătura”, zi-
                                                                ce Moise, „ia aminte la tine, să nu te ademenească
                    2. „Dragostea creştină, este propriu-zis, le-  inima ta şi să uiţi de Dumnezeu” (Deuteronom
              pădarea a tot cugetul potrivnic, adică dragostea nu  11, 11-12).
              cugetă nimic potrivnic cuiva.
                    Dragostea, după calitate, e asemănarea cu                   „1001 CUGETĂRI”,  vol. XII,
              Dumnezeu, pe cât e cu putinţă muritorilor.           Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmăşanul
                    Iar, după lucrarea sa, dragostea e o beţie a
              sufletului.
                    După însuşire, dragostea e izvorul credinţei,
              adâncul fără fund al îndelungii-răbdări, oceanul
              smereniei.
                    FERICIT ESTE CEL CARE ARE FAŢĂ DE
              DUMNEZEU UN DOR ASEMĂNĂTOR CELUI


                                                            169
   164   165   166   167   168   169   170   171   172   173   174