Page 174 - unirea6-7

6-7
înspăimântător de cald.

Îşi încovoiau săbiile după aortă
şi aruncau săgeţi spre Gebeleisis, pe boltă.
Dirijau melci înţelepţi spre propria înţelepciune se vor arunca şi-n suliţe, ca să-şi apere ţara.
şi se-ntreceau în concursuri de rune.
Poveste mică
Dădeau tahicardiei confort sporit,
mobilând consistent fiecare cămară,
De bun ce-a fost, a devenit un prost,
cu un curaj luat de la urşii bruni carpatini,
Că dat-a cheia şi de la cămară,
dintr-o mândrie ancestrală.
Cerând doar milostivă găzduire,
Cu timpul, oaspetele, dat-a gazda afară.
Dacii nu ţineau banii-n zid,
nu aveau automate pentru card-uri,
Şi-aşa şi briciul, pieptenele, sapa,
dar aveau un fel de a fi, de unde scoteau prietenii,
Ograda cea cu vite şi pământul,
înlăturând astfel garduri.
Pe când pleca, văzând cu ochii, gazda,
Le folosea stăpânul nou, cu rândul.
“Cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”
tăiau munţii şi ridicau dave de piatră,
Şi-apoi zicea şi-o limbă nouă-n tindă,
aveau pentru timp cadrane solare de andezit
Şi-şi legăna la alte poveşti nepoţii,
şi nu aveau timp de vreo erată.
Spunându-le cum poate-se fura o bătătură,
“uitând” ca să le zică cine-s hoţii!
Fiecare davă era ridicată pe o venă cavă,
întotdeauna superioară,
Şi uite aşa descălecatul se-ntrupase,
ca să facă inferioară,
Şi-ntâietatea fusese statuată,
pofta pofticioşilor de ţară.
Sensul de gazdă se reconvertise,
De adevărul trist, doar amendată.
Dacii aveau bănci de spermă şi de ovule,
de aceea mureau râzând în bătălii,
Povestea spusă este doar menită,
încredinţaţi că neamul lor niciodată
Căuşul judecăţii ca să umple,
nu se va stinge şi nu va pieri.
La noi, din bunătate negândită,
Aceasta poate chiar ca să se-ntâmple!
Dacii persiflau pericolul ce le sufla în ceafă,
fiindcă ridicau libertatea la rang de axiomă,
trimiteau şoareci şi păsări în colivii,
ghicitori de-nţeles şi pentru mândra Romă.

Dacii n-au fost îngenuncheaţi niciodată,
în mormintele de daci, găsite acum,
nu s-a găsit nici măcar o rotulă tasată,
dar nici coloane vertebrale de fum.

Dacii continuă să trăiască şi în prezent,
dacii de acum sunt urmaşii dacilor primi,
ce se străduiesc să dea lucşi noi,
strălucirii acelor lumini.

Dacii sunt în stare latentă în românii de azi,
nu-i zgândăriţi şi nu le puneţi la-ncercare răbdarea,
chiar dacă se aruncă acum în card-uri,

174