Page 12 - unirea 2
P. 12
mai dau în câte-o groapă,
umbra mă sprijinea.
Îndiferent în ce parte
îmi aruncam ochii, Zarea
Optimism negru frumoasă, verde-albastră, se
sprijinea pe ei
Dacă ploaia s-ar opri, Doream să ajung Zarea,
din spălat petale crude,
s-o mângâi, s-o strâng în brațe,
la umbre de păpădii,
să mă ia și ea de gât...
ți-aș lasă săruturi nude! De căte ori mă
apropiam, ea fugea. De ce fuge
Ce-ar mai sforăi pădurea,
Zarea? Îmi spuneam de fiecare
dacă ploaia s-ar opri!
dată!
Ce-ar mai defrișa securea,
Îmi spuneam când
în lanuri de oameni vii! orizontul îmi trăgea mereu o
altă linie. De fiecare dată, altă
Și eu sunt o lege-a firii! linie de sosire. Totdeauna mi-
Stau de pază la un schit! Pe furiș, am depozitat la am dorit să ajung Zarea, să stau
Am dat sens și pas iubirii, păstrat într-o oglindă concav- și eu măcar o țâră agățat de
... sunt un suflet schilodit. convexă un chip senin, jovial, gâtul ei.
plin de viață. Constat cu Obosit, constat acum, că am
Simt mireasmă de azil, amărăciune că oglinda a- fugit degeaba. Apusul m-a
și-aromă de mănăstire, mbătrânit. ajuns din urmă.
focul curge-nspre fitil, Și-a tras riduri
ducând viața în povestire. gonflabile cu pungi cercănate, 20-04-2016
fluturași albi la tâmple (nu la Băile Olănești
Vreau liniște să se facă, buric) și odihnește-n taină , un
pe dealul cu decolteu! model fragil al timpului meu Pădurea
Puneți-mi sângele-n troacă, casant.
până vine Dumnezeu! Primăvara dezbracă
iarna de manta și-o gonește-n
Oasele nu mă suportă. Zarea bârlog. Timpul ei trecuse, iar
De dânsele-o să mă rup. acum avea un iz fragil și casant
Coasa spână c-o escortă După ce am gustat din în descompunere. Din dosul
-mi scoate sufletul din trup. viață cu piciorul, când m-au ferestrei cu hanorac verde,
spălat pe față și am tăcut din noua prințesă trăgea perdeaua
Tocmai în caravana plâns, am văzut zarea și umbra. cu miros de mărgăritar,
necuvintelor a găsit să se suie Astea două nu te trădează ghiocei, zambile, viorele și
gândul meu șubred! Cu niciodată. NI-CIO-DA-TĂĂĂ! liliac.
degetele amorțite, lăsând în Sunt ale tale cât trăiești O haită de muguri
camera albastră o inimă goală a și-ți sunt fidele. Ei..., mai sunt alerga bezmetică pe muntele
fugit prin fereastra mama, tata și câțiva, dar... ei chel, dar și printre iezii care
corcodușului de la geam. pleacă.... țâșteau pe țancuri. Alerga, nu-și
În palmele reci, cu Toată viața am privit găsea ritmul, respirația, ba, era
lumină palidă de apus, ghicesc zarea, iar umbra s-a ținut scai și tare debusolată. Dealurile
în descânt și văd calul de mine. Bine că n-a spus începuseră să se acopere cu
secundelor cum aleargă cinstit, nimic. miei...
dar fuge de mine. A umblat cu mine de Pădure nu mai este!
Înmoi atunci degetele în mână peste tot, iar Zarea, Zarea Unde să se așeze
curcubeu ca luna cu sânii m-a supravegheat și am sărmanii mugurași!? Sunt și
dezveliți, în cuptorul încins să supravegheat-o tot timpul. mulți. →
coacă litere până nu vine Am tânjt după ea, am
alergat după ea și când era să
eclipsa.
12
