Page 15 - unirea 2
P. 15
În nerostire exclusiv silabele cu manșete
albe,
Umbra ta înflorită într-o zi de ascunzându-le pe cele cu piele
ianuarie
rece
avea pomeți de magnolie albă.
și priviri neroditoare.
O însoțeai tenace. Râdea de Le înghionteai silindu-le să
micile pozne facă tumbe,
ori plângea odată cu tine să arate onoratei audiențe
când observai cum rând pe rând
de ce sunt în stare.
dispăreau toate –
azi, bradul din curte,
N-ai înțeles, de fapt, că iubirea
mâine, teiul de peste drum, nu vă putea fi scrisă niciodată
poimâine, un motan ce se cu litere.
pripășise
Exercițiu cromatic pe lângă magazia de lemne
(și pe care obișnuiai să-l În pijamale subțiri
Din când în când îmi place să hrănești
stau în ploaie, Odată trezit viu, adulmecă
cu bucățele de carne). târziul
să ascult vântul pieziș cum
Ba chiar femeia care spunea strecurat prin piețe, prin
șuieră
și caută prin șopronul unei povești grozave, cearceafuri de spital,
fierării din apropiere trudind zilnic prin bărcile pescarilor cu
prin casă, prin grădină ori pe pânzele umflate
întâmplări în alb și negru.
câmp, și începe să învețe
Atunci surprind clipele, stăpâne de la o vreme începuse a-și cum să vâneze de unul singur
ale nerostirii, urmări cu atenție umbra. angoasa de separare
în dansul lor verde, Te mângâia spunând să nu fii aleargând în pijamale subțiri,
și iubesc în lanul de grâu necăjit cu dungi sălbăticite.
foșnetul roșu al macilor și s-au tot depărtat,
ori cântecul de lăcuste până când s-au ascuns La început, îl sperie mai cu
ce-și mișcă trupul prin holda împreună, în nerostire, seamă
aurie. sub o piatră. cum din spatele unui decor de
carton
Cel mai mult îmi place că Nu cu litere se prăbușesc replici șoptite de
de fiecare dată, bătrânii
Îi scriai gelos pe diminețile ce-i
prin plasa cu nasturi de sticlă, ascunși pentru actul final.
tu îmi surâzi albastru. mângiau
coapsele de calcedonie, Merge neînsoțit. Știe că vânatul
Secvență valpurgică ba chiar zvâcnea lent în tâmple în turmă
durerea că nu e atinsă doar de i-ar speria prada cu miros de
E-o noapte apoasă, murdară, tine. muzeu
Cu ore de foc și de lavă, Chemai la festin și-apoi e o luptă atât de
Tăcerile-s smulse din stavă _____________________________ personală,
Și-au gust de migdală amară. că nu-și dorește spectatori.
Răsar siluete-n pădurea de pini, La un moment dat nu mai
Se-aruncă nebune spre lună,
întinde arcul,
Nechează, fac tumbe și-adună prada e bătrână
Miresme de lotus și crini. și deja aparține ființei lui
extinse,
Vii flăcări văzduhul înghite,
ființă în care moartea
Șoimanele țipă-n eter -
e rana nerăbdătoare
Văzând către ziuă cum pier,
să se închidă.
Tresar cu priviri despletite.
15
