Page 17 - unirea 2
P. 17

Rodica  Puia  este  unul  dintre  seniorii   Reîntregirea
               vieţii  literare  mureşene,  cu  state  vechi,  încă
               din  anii  în  care  aici  se  contura  identitatea   Se şterg stigmatele uitării
               culturală  a  unui  spaţiu  şi  profilul  literar  al     durute pietrele vorbesc
               celor  ce  aveau  să  pecetluiască  rolul  şi  locul
                                                                  redeşteptând sufletul nostru
               literaturii mureşene în concertul naţional.               din umbre ce nu putrezesc.
                     Mereu  activă,  prezenţă  distinsă  şi
               distinctă,  Rodica  Puia  a  trăit  poetic  şi  a
               caligrafiat  cu  rafinament  momente  ale          Unirea aştepta în germene
                                                                         străvechi virtuţi române
               căutărilor sale întru poezie.
                     O  lirică  a  esenţelor  pure,  a  trăirilor   Sub scânteieri de vifor şi de cremene.
               funda-mentale, într-o continuitate a temelor şi
               moti-velor  care  se  regăsesc  de-a  lungul  unui   Acest liant al împlinirii
               destin  poetic  longeviv,  întins  pe  aproape  trei      osmozelor din ancestral
               sferturi de veac – debutul în 1942, în revista     aceste lungi întrepătrunderi
               Glasul Bucovinei.                                         dialogând transcedental
                     Născută  la  Cernăuţi,  Rodica  Puia  s-a
               rapor-tat mereu la acest spaţiu, sursă continuă    Cu idealul de „iubire”
               a  deve-nirii  sale  poetice,  evocându-l  şi             sub pana marilor rapsozi
               invocându-l  discret,  fără  ostentaţie,  într-o   căci scris a fost să nu rămână
               aspiraţie a întregirii de neam şi ţară.            fraterne-ţări la antipozi.
                     Autobiografică cu măsură, lirica Rodicăi
               Puia  este  parte  a  biografiei  unui  vis,  ca  o                           RODICA PUIA
               regăsire în Itaca.
                                            Nicolae Băciuţ
             ________________________________________________________________________________

             colindat  „O,  ce  veste  minunată”  şi  „Trei    Au  fost  clipe  deosebite,  cu  o  încărcătură
             păstori”.                                          emoţională aparte. Când eşti departe de casă, de
               Jurnalista  Liliana  Hinoveanu  a  prezentat  cei  dragi,  de  ţară,  dorul  este  mai  profund,  mai
             volumul  ”Doar  împrumutând  zborul”,  poetul  greu de îndurat. Un conaţional spunea:
             Puiu  Răducan  a  lansat  antologiile  “Mama”,    „A trebuit să ajung la 2000 km depărtare ca să
             “Tata”,  ”Flori  de  Taină”,  ”64”  şi  ”Femeia  realizez ce am avut în România. Crede-mă că nu
             zâmbetului  meu”,  d-na  dr.  Gabriela  Valentina  mi-am  dorit  niciodată  să  părăsesc  țara  și  să
             Popescu,  a  vorbit  despre  „Ozonoterapie,  iar  eu  muncesc  printre  străini,  dar  am  fost  nevoit  de
             am  avut  marea  bucurie  de  transmite  gânduri  împrejurări.  Când  intru  în  țară,  nu-ți  poți
             frumoase  şi  alese  din  partea  domnului  director  închipui cum îmi sclipesc ochii de bucurie după
             conf. univ. dr. Remus Grigorescu al Bibliotecii  pământul natal. Când văd troițe, mănăstiri, țărani
             Judeţene '”Antim Ivireanul'” Vâlcea şi de a dona  purtând costume tradiționale  și simt  mirosul de
             lucrările  :'”File  de  monografie-  Biblioteca  fân proaspăt cosit, știu că am intrat în România.
             Judeţeană  '”Antim Ivireanul  '” Vâlcea, '”Un vis  România e frumoasă, bogată, credincioasă și pe
             devenit  realitate  -Satul  Patriarhului  Justinian  deasupra  și  deșteaptă.  Da,  vorbesc  ca  un
             Marina împodobit cu o mănăstire”.                  îndrăgostit, dar așa este. Nu știi ce dor îmi este
               A  doua  seară  a  fost  dedicată  muzicii,  iar  de familia mea, de casă, de prieteni, de mâncarea
             domnul  Nicolae  Botgros,  dirijor  al  Orchestrei  și  tradițiile  românești.  Îmi  e  dor  până  și  de
             Naţionale „Lăutarii”, din Chişinău, un muzician  pietrele de pe drum.”
             de excepţie, artist cu un repertoriu  bogat, de la  '”Să trăim româneşte, ani mulţi înainte!'”
             ”Hora în două părţi” la creaţii de cafe-concert şi
             chiar lucrări clasice, un geniu al viorii, a făcut să  Publicat de Ion Coja în Doctrină naţionalistă,
             răsune sala de spectacol din Lanzenkirchen.        Textele altora pe 07.07.2015.




                                                             17
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22