Page 13 - unirea 2
P. 13

Scăpată  de  sub  șenila         Domnul,       plimbând
             ucigașă  a  unei  tanchete,  o  bătrânul  Soare  în  Carul  Mare     ADORMIRE
             cioată,  un  pui  mic  de  pădure,  pe  cerul  într-o  dungă,  văzând
             cu  coastele  rupte,  abia  se  mai  dezastrul  carpatin,  s-a  șters  la   Întind un arc abia cioplit,
             ținea-n rădăcini. Făcea eforturi  ochii-i albaștri și l-a întrebat:   spre zimbrul nevăzut din
             să se ridice. Nici n-apucase s-o         -Măi, Soare! Unde sunt      mine,
             facă,   să-și   șteargă   ochii-  pădurile carpatice?                când vulturii din somn mi-
             nlăcrimați de durere, că un stol         - Nu știu, Doamne! Caii     au adormit
             de  muguri  s-a  și  așezat  pe  hergheliei    diavolului   s-au     şi legi fără de timp îmi
             fruntea-i cu dureri.              năpustit asupra ei și au gonit-o-  curg prin vene.
                     Reușește  în  cele  din  n  tiruri  și-n  buzunarela  lui
             urmă  să-și  șteargă  lacrimile  Ghyury, Ioșka Keldelemn ... și      E ora liliecilor ce prind
             crude,  dar  tare  rău  s-a  speriat  ceilalți.                      contur
             când  umbra  pădurii  alerga-n           -Bă,  și  ce  păduri  le-am   de umbra peste dâre de
             fuga  mare  să-și  caute  mama.  mai dat, bă!                        cadrigă,
             Situație  cumplită  a  bietului          Luna  stătea  ascunsă-n     paşi dispăruţi în gândul
             puișor  de  pădure!  Din  spaima  prundișul  Șasei  de  teama        dimprejur
             prin care trecea, nici măcar nu  Domnului,  să  nu  fie  și  ea      şi cucuveaua ce-n
             și-a  dat  seama  că  stolul  întrebată  despre  măcelărirea         răstimpuri strigă.
             mugurilor, neavând pe ce să se  din munți.
             odihnească,  îi  încovoia  brațele       -Da,  cine-s  ăia  de-au    E roasă noaptea ritmic,
             amorțite de durere.               gonit  pădurea,  măi,  bătrâne     cadenţat,
                     -Unde  este  pădurea,  se  Soare?                            în mersul unic veşnicit al
             întreabă lăstarul rătăcit?               -Doamne, nu știu! Nu-s      undei,
                     De ne-cre-zuuuut!         de-ai noștri!                      de roata ceasului, vârtej
                     -Unde este?                      -Mă, ce oameni răi, mă!     netulburat
                     Își  freacă  mereu  ochii  Au gonit până și umbra pădurii.   de cântecul uitat pe mal al
             plini  de  lacrimi  domestice  și  Ce rău le-o fi făcut!?            toamnei.
             parcă  i-ar  face  ...  mincinoși.       Of, Doamne! Unde ești,
             Umbra pădurii dispăruse și ea.  pădurea  mea,  cu  cântecul  tău     26 iulie 2015
             Ceata  de  muguri  îi  alerga  pe  somnoros?
             spinarea cu bube.                                                    VIS
                     Pădurea!                  19-04-2016 Băile Olănești
                     Păi, pădurea, speriată de  _________________________         Paşii-ţi aud din alte lumi
             sforăitul  drujbelor,  al  lamelor                                   ca tropot de cai dispărând
             criminale  cu  dinți  ascuțiți  și                                   în trecut,
             luciu spân, s-a pitit în tiruri și-n                                 adoarme râul sub talpa-mi
             buzunare.                                                            de lut
                     -Asta  este  culmea,  bă,                                    şi miezul vântului din
             cu voi acum!Cum, care tiruri și                                      răsărit
             buzunare!?  Voi  nu  știți  nici                                     împietreşte-ntre culmi.
             măcar  ce  ați  votat!  Ce  naiba,
             bă,  oameni  buni!  Vă  mirați  și                                   Printre umbre aprinse
             nu știți de ce?                                                      de ochiul flămând,
                     Pădurea a fugit!                                             searbede aripi trec
                     Cât de curând va fugi și                                     fluturând,
             doina,    dorul   și   cântecul                                      inorogii pe tâmple-mi
             cucului.  Lacrimile  munților  cu                                    pasc zăpezile stinse.
             chelie  deasă  se  adună-n  văi  și
             șerpuiesc   la   vale   printre                                      22 noiembrie 2015
             „implanturi” lipsite de caracter.                                             VIORICA ŞUTU
                     Curg și plâng!



                                                             13
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18