Page 58 - unirea 2
P. 58
CLIPA DE RONDEL
Când ninge cu clipe senine,
Ninge pe ochii mei vii,
Privesc infinitul şi-mi vine
Să scriu, în nesaţ, poezii.
Dansând printre fulgi de
cuvinte,
Culeg versuri, mănunchiuri
zglobii
Şi-apoi patinând înainte,
Aprind din strofe făclii.
Zăpada luminii m-atinge
Şi-mi ninge secunda de DERIVA
gând,
În doruri ea pare că plânge Purtat de barca mea fără
Şi-aud vântul prin ea niciun catarg
suspinând. hai-hui, prin vânturile
care-mi ies în cale,
Apoi, când fluturi-ngheaţă, aud cântând balenele în
Ea prinde a râde zglobiu, larg,
Această clipă mă-nvaţă într-o chemare amplă a
O poezie cum să îţi scriu Aurorei Boreale.
Când ninge cu clipe senine. Nu sunt stăpân pe cârma
îngheţată,
ZI DE VARĂ aşa cum nici măcar o
ţintă n-am
Miroase-a fân cosit şi-a vară şi as putea să mă izbesc
în ziua-aceasta fără pată, pe dată
prin care timpul se de-un aisberg sau de-o
strecoară stâncă de mărgean.
sfios şi blând precum o fată.
Mă poartă doar curenţii-n
Se-aud tălăngi în muzici legea mării,
sacre tot mai departe, către
plutind eteric în ecouri, asfinţit,
livezile pustii şi acre iar undeva, din umbra
se-ntind cu feţe de tablouri. depărtării,
se-aude timpul cum îmi
Fântânile-şi sclipesc magia strigă obosit.
sub cumpene întortocheate,
înţelegând vrăjitoria, Nu m-a durut deriva
vântul prin ele prinde-a niciodată
bate. şi-am acceptat-o ca fiind
firească,
Din frunze nasul o să-şi doar că speram, din
scoată legănarea-ndelungată,
Grafică de Ioan Astăluş, la pădurea, cu uimire rară, ca albatroşii, undeva, să
volumul de poezie “Scrisori că-n ziua-aceasta fără pată mă oprească.
de la poarte nemuririi”, de miroase-a fân cosit şi-a
vară.
Ionela Flood.
58
