Page 59 - unirea 2

departe de realitate, să se „..Încă nu terminasem cu
identifice cu irealul și fantezia, îmbrățișările și prezentările, că
să simtă că acest moment îi pădurea ce ne înconjura începe

aparține în exclusivitate. să răsune de vuiete și țipete de
Studentă fiind la Facultatea bucurie. Erau oamenii din sat
de Arte Plastice din București, care precum un val veneau spre
se îndrăgostește de un african. noi, cu mâinile întinse, cu
La scurt timp, iau hotărârea ca, fețele luminate de bucurie, ca
mână în mână și cu sufletele să ne ureze un Bun venit!“
unite, să declare război tuturor „..Ca să ajungem la râu
obstacolelor ce le-ar fi stopat trebuia să străbatem o distanță
țelurile, se hotărăsc să învingă de patru sute de metri, însă nu
diferențele. Este vorba de oricum, ci prin inima junglei.

Scurtă prezentare a diferențele pe care ei nu le mai Cu cât mă apropiam de râu, cu
personajului principal și a cărții vedeau, ci existau doar în atât se întețea glasul unei
(în curs de apariție) cu titlul: mințile celorlalți, motiv care i-a muzici ce armoniza cu ecoul
trimis pe baricade pentru a pădurii ecuatoriale. Mi-am
„Mi-a plăcut culoarea”
Pe urmele Olimpiei convinge tot restul lumii de ridicat privirea și, în
drepturile cele mai firești a imensitatea verde care mă
Zdrenghea. O româncă din
Gabon, Africa. două persoane, care nu doreau înconjura și ascundea, auzeam
nici mai mult și nici mai puțin, melodia fiecărei frunze ce
decât să-și clădească o familie. răspundea printr-un balans ușor
Prezentat de către viitorul ecoului pierdut. Ajunsă la râu,
ei soț ca un adevărat paradis ce mă întâmpină un grup de fete
ar fi putut-o inspira și i-ar hrăni așezat pe un rând de-a latul
Olimpia Zdrenghea, este o harul artistic, Gabon devine apei și cu privirile îndreptate
romancă a carei aventură și ţelul visurilor ei. spre izvor. Vestimentația
după 12400 de zile trăite pe Cu foarte mulți ani în urmă simplă le ferea doar o mică
pământ african, încă se era martora unui spectacol parte a corpului de privirile
continuă. inedit care nu o speria, ci, din curioase, în timp ce sânii lor
Este născută în Oltenia, contră, îi trezea curiozitatea. Pe rotunzi atingeau luciul apei.
Romania și de mică i-a plăcut aeroportul din Libreville, Sub bătăile ritmice ale
să creeze. Îi plăcea culoarea capitala Gabonului, vedea cum palmelor tinere, suprafața apei
fiindcă o inspira, îi vorbea, o ploaia torențială cădea ca un se transformase într-o melodie
motiva mereu să încerce noul, voal peste pista de aterizare. purtată mai departe de firul
îi dădea satisfacția și Nu avea cum să se „strecoare apei spre vărsare. Era un ritual
recunoașterea cu care-și hrănea printre picături“, fiindcă numit Jocul acvatic Mekut”.
bucuriile și valoarea. izvoarele cerului se Pe pământ gabonez,
Nu putea accepta ura deschiseseră parcă toate lucrează mai întâi ca
pentru diferența de culoare, deodată și nu puteau fi oprite restaurator la Muzeul de Artă,
culoare pe care o iubea fără decât de Dumnezeu. apoi în Ministerul Culturii, de
prejudecați, îndiferent ce Includ câteva din relatările unde ulterior avansează la
nuanță ar fi avut. Olimpiei legate de nunta funcția de director de
O dorință, un vis, pusese tradițională în inima junglei, în patrimoniu. Greu de imaginat
stăpânire pe Olimpia încă din satul Assok-Medzeng locul de că o româncă, ce se deosebea în
vremea copilăriei, un vis ce s-a baștină al soțului ei: primul rand prin culoare dar și
plămădit răsfoind filele cărții „..În sfârșit, eram aproape mentalitate, să prezinte
„Robinson Crusoe“. Își dorea de mult așteptatul moment. încredere pentru o astfel de
să trăiască, fie și pentru o clipă, Eram aproape de finalul poziție.
pe o insulă izolată, numai curiozității mele. Eram în satul Olimpia demonstrează pes-
universul și cu ea, să lase tot despre care auzisem atâtea, te tot, că poate, că se poate. →
ceea ce cunoscuse până atunci Assok-Medzeng“.

59