Page 60 - unirea 2
P. 60

Ţărm                              părţile                          gândul, mugure flămând,
                                               în revărsare de ape              în subsuoara arsă
             În  nisipul  ud  e  desenată  irup?                                a timpului nătâng.
             cărarea.                          Pleoapa                          Logodnă
             Ţine omul de capătul firului      e zar,
             până  unde  se  învolburează  rostogolindu-se                      Din rai
             marea.                            în ecou de havuz.                n-am luat decât două frunze de
             Peste valuri, pescăruşii goi      Nemărginirea                     aur,
             sunt surâsul                      se înghesuie,                    punându-le
             de dinainte de ploi.              curbat,                          în vasele comunicante
             Brazde de aburi înfloresc         în auz.                          ale unei şoapte.
             deodată,                                                           Ziua şi-a dezvelit pieptul.
             smaraldul e ochiul                Întrupare                        Eram cărări
             cu pleoapa tăiată.                                                 prin  iarbă,
             Apa şi malul îşi adună nămeţii.   Se răsfiră noapte-n iederi,      dâre de nisip...
             Peste creştetul lor se răsădeşte,   creanga-i grea de preamărire,   Sub oglinzile toate
             murmur,                           ochi de pâine doarme-n cântec,   ne legam de lume
                                               rană
             pomul vieţii.                                                      sau despărţirea de ea
                                               în nemărginire.
                                                                                ardea în lumânare?
                                               Mal de îndurare-i focul,
             Sentinţă                                                           Îndoiala
                                               foşnet                           se întinde
             Se năruie cumpăna lumii.          gurile luminii,                  pe o insulă plutitoare.
                                               roată care naşte lumea
             Cum să mai fii trup                                                        VALENTIN MARICA
                                               peste marmorele cinei,
             când
                  ____________________________________________________________________________

                  →                            lume pe care numai o pasiune,  se  luptă  să  învingă  barierele
                  Pătrunsese  într-o  lume  pe  o  dorință  și  o  luptă  duse  la  civilizației.
             care  nu  o  va  putea  numi  extrem  te  pot  determina  să            Voi     încheia    această
             niciodată  o  lume  departe  de  pătrunzi       prin      bariera  prezentare    prin    cuvintele
             civilizație, pentru că ar greși. În  imposibillului,   acolo   unde,  Olimpiei  Zdrenghea,  fiindcă
             Gabon,  alături  de  localnici,  însuși  gândul  de  a  o  explora  încă  nu  a  ajuns  la  capătul
             Olimpia  trebuia  să  ducă  mai  este o provocare.                 drumului  pe  care  destinul  îi
             departe,  să  reînvie  dar  și  să    Universul se va transforma  poartă pașii.
             conserve  tradițiile  unui  popor  într-un  punct,  în  care,  la       „O  voce  lăuntrică  mă
             african.                          chemarea  Olimpiei  Zdrenghea,  îndeamnă  să  mai  prelungesc
                  Aventura  vieții  ei  dar  și  ne  vom  da  cu  toții  întâlnire,  cele  12.400  de  zile,  să-mi
             lumea culorii căreia i s-a dăruit  fară a ține cont de mentalitate,  îndrept  pașii  spre  locurile  de
             și cu care adesea s-a identificat,  culoare, meridiane, fiindcă, așa  altădată,  să-mi  caut  urmele  pe
             m-a    impresionat    în   mod  cum      se    exprimă    adesea  potecile  și  cărările  greu  de
             deosebit        încurajându-mă  Olimpia,       ”pămantul     este  răzbătut  ale  junglei,  să  revăd
             totodată să finalizez un proiect  rotund!“                         locurile  sălbatice,  să  trăiesc
             pentru    posteritate.   Această      Aici  ne  vom  astâmpăra  alături de cei care m-au primit
             dorință de a vă prezenta și vouă  curiozitatea   de    a     face  cu  brațele  lumii  lor  deschise,
             locurile  și  tradițiile  fascinante  cunoștință  cu  peisajele  inedite  mi-au  împărtășit  din  secretele
             ale lumii africane, le-am strâns  ale  acestei  țări,  cu  arhitectura  traditiilor  și  vieții  lor  și  mi-au
             între  filele  unei  cărți  care  tradiţională și arta reprezentată  pus la picioare tot ce aveau mai
             reprezintă țara Gabon prin ceea  prin    costume     tradiționale,  sfânt: pământul cu bogățiile lui,
             ce are ea mai minunat.            artizanat,  cu  religia  specifică  fie că erau oamenii sau natura.“
                  Titlul cărții este un titlul cu  diverselor  etnii  dar  și  cu            IOANA HEIDEL
             profunzime,  rădăcini,  iubire,  minunata  faună  și  floră,  dar  și
             daruire  şi  identificare  într-o  cu mentalitatea unui popor care



                                                             60
   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64   65