Page 61 - unirea 3

care locuiește „Tu eşti
pământ, cum eşti şi cer, /
tu eşti izvor, cum eşti şi
mare, / tu, limba-n care m-
am născut / ca rugăciune
Moto:
Pe-aici trec și eu şi-nchinare”
(Întâmpinare), dar și
Ca o secundă uitată,
copilăriei: pe Lazuri, În teama de o lume din care
Ca lacrima lui Dumnezeu.
Bunguri, Sub coastă, Între ar putea lipsi cuvântul: „Nu
(Și eu)
ape. I-aș mai trăi încă o așteaptă nimeni să-i mai
Dintre toate dată sărbătorile unui an, scriu / din cuvinte a rămas
darurile cu care Nicolae aș mai face cărări prin cenușa; / fără ele ce-aș
zăpada mai mare decât putea să fiu? / Dumnezeu
Băciuț a fost hărăzit la
mine, aș mai pescui încă o închide după mine
naștere, darul cel mai
mare, talantul pe care dată de-a lungul malurilor, ușa.”(Ușă închisă). Iubind
Dumnezeu cu prisosință i aș urca pe cărările din cuvântul, Nicolae Băciuț
lanurile de mălaie până la putea deveni orice:
l-a încredințat a fost fără
vie să simt aroma jurnalist, profesor de limba
doar și poate iubirea față
strugurilor în pârgă, aș română, actor, orator,
de cuvânt. Și respectul față
de limba în care locuiește. patina pe luciul înghețat al folclorist, cercetător în
Și - mai ales - puterea de-a Șieului, aș sănia sub lingvistică, critic literar,
face ca „din cuvinte fiecare coastă și aș încerca om de radio sau de
schiurile făcute de mine televiziune, dar Nicolae
să primească ceva cu care
sub dâmb la Băciuț a vrut să fie din
să simtă că este mai bogat,
să simtă cum sufletul lui îşi Maior.”(Înapoi la viitor). toate câte ceva și s-a făcut
întinde conturul, cum îi Acolo ar vrea poetul – a scriitor – unul adevărat -
spus-o clar răspunzând față de care Nicolae
cresc aripi.” (La taclale cu
întrebărilor adresate de Steinhardt și-a exprimat
Dumnezeu).
elevi ai Școlii Gimnaziale astfel admirația și
Nesperat dar
pentru un copil născut în „Mihai Viteazul” din Tg. prețuirea: „Am găsit cu
Chintelnic, sat rătăcit Mureș – să fie îngropat: bucurie și nu fără emoție
printre colinele „acasă, lângă mormântul la Nicolae Băciuț una din
mamei, al tatei, al fraților marile obsesii din vremea
Năsăudului, dar
mei care au murit la puțină tinereților mele: ideea
atât de drag inimii
poetului. Acolo a vreme după naștere, ca să poemului ca operă
descoperit poetul magia mă nasc eu și fratele meu.” impecabilă, ca ideal
Acolo s-ar întoarce atunci absolut, unic, suprem,
limbii române, mai întâi
când toate ușile se vor fi atotîmbărbătător și
din gângurit și apoi din
prăbușit în urma lui: în atotbiruitor al oricărui
mulțimea de cărți care i-a
fericit primii ani ai vieții: urma mea se prăbușește cutează să scrie
Baronul Munchausen, mereu câte o ușă / până versuri.”(Între lumi).
1001 de nopți, Legendele când peretele nu se mai Ca orice poet
deschide.” (Tunelul adevărat Nicolae Băciuț
Olimpului, Coșbuc,
timpului). este preocupat de trecerea
Bacovia, Labiș, Aldoux
Huxley, Giovanni Papini, Autodefinindu-se timpului, de sensul
Dostoievski, Tolstoi și încă încă din volumul Nostalgii existenței, de prezența lui
interzise, „ Eu sunt cel ce Dumnezeu în viața omului,
mulți alții. Acolo – am știre
sunt/ născut într-o limbă / de sacralitatea actului
– se întoarce și azi cu
locuind în cuvânt” creației.
gândul ori de câte ori îl
cheamă aducerea-aminte a (Autoportret), Nicolae Timpul lui Nicolae
anilor copilăriei: „M-aș Băciuț reiterează peste ani Băciuț este mereu înapoi la
mai duce o dată pe traseele admirația față de limba în viitor: La uşă sunt

59