Page 63 - unirea 3
P. 63
POEM INVIZIBIL DIN ŞAPTE-N ŞAPTE
Cu degete de aer cânţi Măcar şapte zile să fie zi,
la un pian de aer, măcar şapte luni să fie
cu gură de aer cânţi primăvară,
melodii de aer. măcar şapte ani
să fie mâine,
Stau şi te privesc dacă şapte lumi mă
cu ochi de aer înconjoară.
şi scriu despre trecutul DUPĂ CE VOI MURI
tău de aer Măcar şapte clipe să-mi
şi despre-un viitor de aer. O, dac-aş avea destule rămână,
cuvinte,
Tu ţii apoi o carte de aer cu Tine ca să pot vorbi, când va fi să nu mai fiu,
în mâini ţi-aş spune ceva măcar şapte clipe,
şi citeşti despre somnul din vise, o restanţă,
de parcă chiar tu ai scris cel dinainte de a fi, cât ar fi să fie,
acest poem ţi-aş spune ceva despre doar şapte cuvinte
de aer. noapte să-Ţi mai scriu!
ori aş tăcea ceva despre
4 februarie 2016 zi, 4 februarie 2016, ora
ţi-aş spune ceva despre 16,00, pe pat de spital
PE DE ROST mine,
dar abia după ce voi ULTIMELE
E ca şi cum aş scrie o muri. ANOTIMPURI
comedie
despre arta de-a muri, 4 februarie 2016, ora Mai lasă-mi, Doamne,
e ca şi cum aş scrie 16,30, pe pat de spital primăvara,
despre vânt, s-o simt cum vine
când vântul tocmai ÎN GARDĂ DE ZI şi cum creşte-n mine,
amuţi, cum păsările
e ca şi cum aş scrie Aţi intrat în gardă de zi se întorc acasă
pentru inima mea – şi cuib îşi fac,
despre ziuă,
o inimă de cârpe, la mine-n sânge
când ziua nu va mai veni
dintr-un joc de copil, şi-n retine.
sau cum ai scrie despre
o inimă rămasă dintr-un
noapte,
doar cu lumina din cântec, Mai lasă-mi, Doamne,
chindii, când n-a mai vrut să fie dacă vrei şi vara,
tril, să dau cuiva
o inimă dintr-o poveste şi partea mea de zbor
e ca şi cum ai scrie despre
ce nu s-a putut termina, şi partea de cuvânt
tine,
când tocmai nu mai poţi o inimă albastră, şi înserarea
în care se-nsera, şi lacrima de meteor!
să fii,
o inimă dintr-o altă viaţă,
e ca şi cum ai scrie cu
soră geamănă cu viaţa Şi poate că ajung
cuvinte,
mea – până la toamnă
când doar cuvinte nu mai
poţi rosti. o inimă fără stăpân; şi poate-mi laşi
nu trageţi, ceva din rod,
E ca şi cum ai fost e inima să leg cu el şi anotimpul
poemul ce se-nvaţă ce tocmai mă vâna. care îşi face-n mine nod!
singur pe de rost.
4 februarie 2016, ora Va fi şi iarnă,
4 februarie 2016, 17,45, pe pat de spital cât să ştiu că-i alb,
61
