Page 64 - unirea 3

că peste tot voi fi acasă, fără zori de zi! lunile se-ncurcă-n zile,
căci, Doamne, orele nu au minute,
vremea a sosit - 18 februarie 2016, ora iar secundele-s umile.
cuvântului i-am dat 3,00
mireasă. Nicio vârstă nu-i a mea,
PARCE niciun timp nu-mi
13 februarie, ora 3,30 aparţine –
Voi pleca cine poate judeca?

pe o ţestoasă “Vreme trece, vreme
FIINŢA UMBREI
la un drum vine”!

pe care-am fost cândva –
Rămâne umbra-n urma
să mă întorc Deda, 2 martie 2016
mea
ca o cărare
ACELAŞI ANOTIMP
ori ca un drum neînceput

sau ca o zare.
E-atâta primăvară-n

Umbra lasă-n urma mea mine,
o soră, că simt că-mi cresc prin
braţe ramuri,
o secundă,
că tălpile-mi prind
un minut,
rădăcini
o oră.
că sevelor li se pun

Umbra lasă-n urma mea hamuri.

o zi,
E-atâta primăvară-n
o noapte –
mine,
lasă-aproapele
departe. că simt că şi înmuguresc;
prin carnea mea, prin
de unde nu mai pot pleca, răni deschise,
Umbra mea
precum o lacrimă deodată-ncep să-
e un cuvânt,
ce-ncepe-a lumina. mbobocesc.
umbra mea

e legământ.
Voi pleca, mă voi Şi nici n-am timp să ştiu
întoarce – că-i toamnă,
Umbra mea rămâne
cine-mi recomandă că-n ramuri fructe dau în
şi eu trec,
nişte Parce ? pârg
umbra-i apă-n care
mă înec. şi se înclină înspre
Pănade, 27 februarie 2016 ierburi,
cu iarna să mai fac-un
Umbra mea e dimineaţă,
VREME TRECE, târg.
viaţă
VREME VINE
dintr-o altă viaţă.
Dar parcă tălpile îmi ard

Umbra mea Eminescului şi-n iarnă nu mai vreau
să trec –
e săptămână,
Nicio vârstă nu mă-ncape – mă smulg cu tot cu
umbra mea e lună,
sunt prea tânăr, prea rădăcini
an,
umbra mea bătrân, şi-mi iau livada mea şi
e cal troian. malul meu e fără ape, plec.
“a pleca” e “mai rămân”.

5 martie 2016
Umbra mea
Anii mei se-ascund în NICOLAE BĂCIUŢ
ce-ai vrea să fii?
luni,
Biată fiinţă

62