Page 60 - unirea 3
P. 60
Am rătăcit A recunoaşte Mi se putea citi în lacrimi.
Că nu e altceva! Însăşi soarele se oglindea
Am rătăcit în lanul necosit N-am încercat să mă mint în topita mea durere.
În alergare după răsărit Nici măcar pe mine! Lacrima mea a sfredelit
Şi scriu pe cer Căci am avut mereu în pământul din care au
imaginare rune Putere-a recunoşte crescut
Că aş tăia din oarecare frigul şi curajul de a-i zâmbete.
pâine spune Pentru că l-am întâlnit
Pe nume! pe el.
În ceaţa zilei soarele Spune-i şi tu pe nume El, nu contează cine, are
străbate Pleacă de lângă frig grijă
Topind de rece suflete Aleargă mai bine să-mi înflorească aceste
brumate În lume. zâmbete
Tot aurul de bob ce-I copt Dar recunoaşte Şi are grijă ca perlele să
în lan Că acolo... stea
Să nu se risipească iar în Ţi-e frig! acum în şirag la gâtul
van meu…
Lacrimi transformate Mărgele de perle adevărate
Un pic Şi nu de lacrimi
Poate să plângă altcineva De aceea cred că acum
Frigul din mine Cu lacrima mea. poate
Îmi părea de multe ori Mi-au fost grele şi Altcineva să plângă cu
că este cald fierbinţi. lacrima mea.
atât de frig îmi era! Erau perlele care îmi
Dar am măcar putere făceau Gabriella Costescu
rană adâncă
___________________________________________________________________________
Stea în noapte Chiar de plouă cu noroi -
Ne iubim pe val de mare,
Acum plouă... plouă iar, Transformându-ne în Doi
E vreme de iubit din nou,
Ne delectăm cu caviar, Și precum o stea în noapte,
De parcă vine Anul Nou.. Adânc pătrunsă-n galaxii,
Să fim speranța ce desparte
Și cuprinși de patimă Hotarul dintre morţi și vii! Cum doresc să fie fum,
Sub arcade asortate, Transformat în poezie.
Să "slujim" cu cratimă, Undeva... în gara vieţii
Peste frunzele pătate. Poate prind un tren-poet,
Undeva... în gara vieţii, Versul lui să povestească
În târziu, seară de seară, A garat un tren hoinar,
Cum a fost, încet... încet,
Ne iubim ca doi nebuni, În răcoarea dimineții, Dragostea ca să renască.
Așteptând o vară-iarnă, Luminează ca un far.
Să ajungem printre lumi. Să renască cum o ploaie,
Amintiri din tinereţe, Să acopere pământul,
Să ajungem unde plouă Toate spun ceva anume, Dorul să curgă șiroaie -
Cu iubire-n nesfârșit, Ard încet printre poveţe,
La-nceput a fost cuvântul...
Pe sub boabele de rouă Combustibilul minune.
Să ajungem... asfinţit.. Valer Popean
Povestesc de ce şi cum
Să atingem altă stare Au trăit și-ar vrea să fie,
58
