Page 85 - unirea 11
P. 85
11
Sculptură de
Dumitru Verdianu
durerea şi lacrima sub ultimii paşi
dă-mi ochi să privesc necuprinsul
dă-mi mângâierea, alungă chinul
trupul meu fă-l arc peste timp
să păşească pe el cei ce caută orbi, lumina
sunt grăuntele Tău zidit în nămol
voi încolţi într-o zi, într-o vară târzie
la seceriş mă vei coace în cuptorul de ceară
să aveţi pită pe drumul Golgotei
nu am ştiut că s-a făcut târziu
tropăiau cai verzi pe pereţi
nu am înţeles atunci, trecusem dincolo
eram o tuşă oarbă în poala universului
treceam, dezvelind suflet sângerând
uneori mă confundam cu marea încheind jocul
eram un nebun stelar la o masă
căutând o bătaie de înger în întunericul lumii
cu sternul rupt, frământând zilele
o respiraţie în câmpia de vorbe
o limită, unde nu ştiu să o aşez
o casă într-un carusel al vieţii şi al morţii
Sculptură de
un surâs în inima lui Dumnezeu Dumitru
o ancoră pentru cei ce vor veni, Verdianu
oprind firesc în palma Lui
deschide Doamne lumina să strivesc
85
