Page 82 - unirea 11

11
nu am timp de plimbare

o viaţă pierdută şi goală
tăcere, visare, ratare
păşesc pe cărare păşesc pe maluri de dor

printre morţii încă vii paşii mă ard şi mă dor
mă despart, mă împart între cele rătăcesc între noi căutând zadarnic un doi

m-am născut ca să mor în amurg, pe ţărmul pustiu
azi trăiesc ca să plâng a rămas o piatră ce strigă în gol

şi scara e ruptă şi timpul coboară aiurea
mă aşteaptă ultima poartă SURÂSUL ÎNGERILOR
paşii mă dor şi iar fug

mă aşez lângă cruce
cine ştie unde plecăm
între mine şi ani de ce plecăm

adorm iar în ploaie
lăsând în urmă lacrima şi dorul
stropii mă ard şi iar plâng suntem aici pentru a zidi iubire

apoi vom păşi
ULTIMA LACRIMĂ sau poate vom zbura păsări călătoare

căutând un cuib
de ce să plâng în care să adunăm stropii de iubire
când lacrimi curg bob cu bob la răsăritul zărilor

tu astăzi pleci în lacrima norilor
în vremuri reci, târzii şi seci străbatem timpuri, gânduri, ape

iubirea între noi s-a aşternut în veci opriri provizorii în drumul către cer
am împletit în doi suspinul cel dintâi închizând o uşă

demult, odată, între noi o durere nestinsă
astăzi durerea ţipă sugrumată înnoptând firesc în palma sufletului

iubeam atunci, o fată, prima dată o linişte oarbă în cercul cuvântului
la care porţi să bat acum, îndată, o bătaie uşoară de înger
iubirea noastră este scrum sau poate ferecată în templul luminii păşind pe câmpia

iar cheia am azvârlit-o în cer unde Dumnezeu îşi mângâie pruncii
în noaptea aceea de beţie

acum adorm în nopţi târzii şi plâng în mine PRIVESC SPRE CER
femeie, eşti cupa de cucută sau doar un vis târziu,
trecut, o dulce amăgire
o lume rece
sunt piatră azvârlită într-un colţ de mare
aud ecoul umbrelor ce trec
acolo, undeva, în depărtare
un suflet, un fior, un pas pe lângă noi
eram eu, erai tu
sunt suflet ce tulbură ţărâna de pe drum
era doar o banală întrebare
82