Page 78 - unirea 11

11
Când sângele se scurge din tinere vlăstare
De-o sută de ani amintiri încă vii
Prin dragostea eroilor cursă-n pocale
Apărând pământul sfânt, cruzi şi zglobii
Păstrat cu onoare şi sfinţenie, drept
Cu-n dor de iubită, pruncuţi şi izvoare, Pentru ca oaia să-şi păstreze acasă mieluţul,
De mamă bătrână ce-aşteaptă în prag Pe-acelaşi săivan, în Carpaţi, înţelept
De tată răpus pentru Unirea cea Mare
Căzut pe ogor de dor şi de drag Şi Dunărea să se verse în Marea Albastră
În care se scaldă urmaşii, râzând
Să apere ţară, aprindem lumini Odată cu surorile, părinţii şi fraţii
Pomenim toţi eroii şi pe toţi ce-au luptat Nedespărţiţi de vămi, dor arzând
Să vorbim doar o limbă şi pământul divin
Neîmpărţit la vrăjmaşi, nealterat Când răsăritul Ardealului,
Ţării Româneşti şi Moldovei
O, Doamne, lumină-n veşnicie le dă E-acela şi în câmpie şi lacuri şi munţi
Celor ce-au apărat hotarele-n zori Ascultă, copile român, pe braţ de istorii
Fă ca sufletul veşnic să zboare-n fior Cântecul Unirii, al eroului dârz
Prin vrednicia lor dârză, în miros de izvor În sfânt lagământ prin străbunele punţi.

Prin apărarea pământului sfânt şi drapelul
Rm. Vâlcea, România & Toronto, Canada

Puiu Răducan

nea, văxuieşte-n roşu de foc tomatele şi lubeniţele pe
dinăuntru, urcă ţuica-n prune şi le dă-n clocot. Mierea
a coborât de mult din salcâmi, iar acum se revarsă-n
culorile câmpurilor, în floarea trifoiştei aşteptând...
„provincia”. La prânz, când ziua se opreşte-n loc,
Împăratul Soare dogoreşte cel mai tare.
De teamă umbra se face mică şi se ascunde
după orice. Vânturoaica bătrână îşi pitulă puii de arşiţa
verii sub poala pădurii. Puiul cel mare mai iese rareori
şi dă raite prin crengi. Soarel-l atinge cu beţe fierbinţi
Laboratorul de foc şi-l goneşte sub păr.
În laboratorul Domnului se munceşte aprig. Se
coc fructe, legume, cereale, iar noi privim sperioşi în
Domnului gura cerului unde arareori vedem scame de nori; şi

lor le este frică de mânia Soarelui, iar copiii abia aş-
teaptă seara să pună de-o paparudă. Plopii de pe
De sub subsioara liniei de orizont, zorii încep Valea Sasei proaspăt văruiţi şi-ntr-un picior caută cio-
să mişte, ba gâdilă-n tălpi cu pana de lebădă zmoala buri de apă să-şi spele frunţile, iar frunzele nu se o-
nopţii. Somnoros, Soarele se freacă la ochi şi, tiptil, presc din tremurat, până când întunericul nu se aşează
se urcă-n vârful pădurii Omorâcea, apoi, greoi, urcă la cină. Seara târziu, când lumina dă-n moarte, Dom-
pe cerul său. Plină de emoţii, pădurea de pe umerii nul sloboade puii de vânt la zbenguială, umple terasele
dealurilor îşi face umbră picioarelor unde ascunde cu oameni, muzica naturii se revarsă-n suflete.
boarea. Soarele se ridică şi începe să prăjească, să Lungă-i ziua de vară!
coacă. Dă foc macilor din lanurile unde se coace pâi- 2.07.2019 – Rm. Vâlcea

78