Page 75 - unirea 11

11
Ilie Bucur

Sărmăşanul

Picuri de

înţelepciune:

Preotul, legea

morală şi...

nădejdea

1. Dacă Dumnezeu hrăneşte păsările care zboară prin aer şi celelalte vieţuitoare; dacă puterea Lui îm-
podobeşte florile din grădini şi iarba de pe câmpii, cum să nu ne poarte de grijă nouă, celor zidiţi după chipul
Său. Într-o zi, o furtună teribilă bântuia apele Atlanticului. Un vapor era purtat ca o coajă de nucă pe valurile
înspumate. Călătorii erau în panică, înspăimântaţi de moarte. Numai un copil continua să fie vesel între toţi şi
liniştit. În fine, furtuna se potoleşte, oamenii îşi vin în fire. Curioşi, ei întreabă cum de nu s-a temut copilul în
vremea primejdiei. „De ce să mă tem?”, răspunse el: „Tatăl meu era la cârma vaporului”. Aceste cuvinte
s-ar cădea să le rostim de câte ori trecem prin necazuri şi încercări. S-ar cuveni să dăm dovadă de acea în-
credere pe care a manifestat-o Iisus în faţa patimilor Sale înfricoşătoare: „Nu sunt singur, pentru că Tatăl
Meu este cu Mine” (Ioan 16 ,32). Providenţa divină guvernează lumea şi se îngrijeşte de tot omul, făptura dra-gă
a lui Dumnezeu care poate spune cu psalmistul: „De voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de
rele, că Tu, Doamne, cu mine eşti. Mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele” (Psalmul 22, 4 ’i 7).
2. Legile morale sunt date ca să fie ţinute şi respectate. Unde este lege morală şi dreptate, este ordine
şi nu este lipsă de arme. Unde nedreptatea strigă la cer, armele nu mai au nicio putere: se topesc cum s-au to-
pit săbiile păgânilor, care ucideau pe creştini. Unde este dreptate, este pace, frăţie şi bună înţelegere între oa-
meni şi între neamuri. Legea este aspră, dar este lege (Dura lex, sed lex). Romanii mai spuneau că dreptatea
trebuie făcută, chiar dacă s-ar prăbuşi lumea: (Fiat justiţia, pereat mundus). În Predica de pe munte, Iisus
Hristos ne dă această lege veşnică pentru împărţirea dreptăţii: „Toate câte voiţi să vă facă oamenii, fa-
ceţi şi voi asemenea; că aceasta este Legea şi proorocii” (Matei 7 ,12). Alexandru Vlahuţă îndeamnă: „...Cugetă
că eşti creştin/ şi că dincolo de groapă îţi va pune mâna în piept/ Cel de sus, şi vei da seamă, de ai
fost strâmb/ Ori de ai fost drept”.
3. Preotul poporului nostru era de-a lungul istoriei singurul ştiutor de carte şi învăţător în sânul neamului.
Frumos descrie poetul Octavian Goga acest fapt: „În cursul vremii îndelungate poporul nostru de io-
bagi a fost lipsit de clasa de cărturari care să-i povăţuiască în toate nevoile lui. Singur preotul era
în fiecare sat acel om care, ştiutor de carte, a trebuit să fie şi îndrumătorul ţăranului în lipsurile
lui zilnice. Astfel a ajuns neamul nostru să vadă pe preotul său nu numai un tâlcuitor al Psaltirii,
ci şi singurul sfetnic bun în toate treburile lui de popor necăjit”. Un filosof credincios (Donoso Cor-
tes) mărturiseşte că atunci când îl priveşte pe preot în anvon, îl vede pe Hristos în spatele lui.

Din volumul „HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmăşanul

75