Page 18 - O genială abordare a omului politic caragialian

Schmecker sunt în adevăr, după expresia autorului, „pline de învăţăminte”, determinându-le să le
ignori. Numerele, în loc să limpezească viaţa şi opţiunile individului, insinuează o confuzie ridicolă.

În ultima analiză, pentru că este extrinsec fiinţei umane, numărul nu poate fi stăpânit şi, din acest
motiv, el declanşează o atitudine mistică de adoraţie amestecată cu frică. Numărul face parte din
sfera celuilalt, el e asemenea persoanei „însemnate” de care depinde existenţa cuiva. G. Călinescu
observă la personajul caragialian prezenţa complexului mistic faţă de autoritate, de acel „Dumnealui”
unicul, care-l cunoaşte, în faţa căruia se simte obligat să se îndoiască până la pământ. De un astfel
de complex mistic ţine şi înţelegerea ideilor de fatalitate şi de destin, de noroc şi de hazard. Toate
aceste dimensiuni mentale numesc feţele misterioase ale aceluiaşi celălalt impersonal, de care
depinde soarta individului caragialian. Fiinţa umană este trăită de numărul impenetrabil, jucată de el,
îi poate aduce norocul sau îl poate nenoroci.