Page 2 - Revista Paisiana Nr 9 Noiembrie 2024

Stareţul Paisie de la Neamţ este considerat
unul din cei mai importanţi asceţi şi cărturari ai secolului al
XVIII-lea. Curentul de reînnoire a vieţii monahale pe care l-a creat a avut
un efect benefic şi prin faptul cã a contracarat curentul de grecizare şi a favorizat
impunerea limbii poporului în bisericã, culturã şi literaturã. El reprezintã “ultima şi cea
mai însemnatã încercare de reînviorare a vieţii cãlugãreşti de la noi. Prin numeroasele
traduceri din Sfinţii Pãrinţi rãsãriteni, din marii dascãli şi asceţi ai Bisericii Ortodoxe, scrisul
patristic a cunoscut o mare rãspândire printre vieţuitorii mânãstirilor noastre, fãcând
începutul literaturii teologice din Biserica Ortodoxã Românã.” Pentru viaţa sa asceticã,
pentru bogãţia învãţãturilor sale şi pentru contribuţia la înnoirea monahismului,
a fost trecut în rândul sfinţilor, mai întâi de cãtre Biserica Ortodoxã Rusã,
prin decizia Sinodului din 6 iunie 1988, apoi de Biserica Ortodoxã
Românã la 21 iunie 1992.

in Autobiografie precum şi din scrierile mama sa şi de un frate mai mare, Ioan ce era preot la
ucenicilor acestuia aflăm că Sf. Paisie aceiaşi biserică unde slujise tatăl lor. A dobândit pri-
mărturisea despre sine că este “maloru- mele slove de carte la şcoala parohială de pe lângă bi-
sian”. Aceleaşi scrieri ne prezintă şi motivul pentru serica Uspenia, după care s-a înscris la Academia din
care tatăl său l-a botezat cu numele Petru căci ziua Kiev, înfiinţată de mitropolitul Petru Movilă. Acesta
naşterii lui, 21 decembrie, era zi de pomenire a morţii organizase cursurile şcolii după modelul occidental şi
marelui mitropolit Petru Movilă a Kievului. Era me- le-a împărţit în trei cicluri, având cu totul 12 ani de
zinul familiei, al 11-lea din cei 12 copii ai preotului studii. Din propriile scrieri aflăm că tânărul Petru a
Ioan, slujitor la catedrala Uspenia (Adormirea) şi al urmat numai primul ciclu, cu patru clase inferioare, în
presbiterei Irina, ce s-a călugărit spre sfârşitul vieţii care se învăţau limbile greacă, slavă şi polonă, dar şi
în mânăstirea Pocrov din acelaşi oraş, sub numele de gramatica şi sintaxa. După aceşti patru ani de studii,
Iuliana monahia. În fruntea eparhiei cărei îi aparţinea sufletul său nu îşi găsea odihna în lume, simţindu-se
tatăl său era cărturarul grec Evghenie Vulgaris, trăitor chemat la nevoinţa călugărească. Tăcut şi cu blândeţe
mult timp în Principatele Române. Bunicul şi străbu- în purtări, ca unul ce zăbovea adesea asupra paginilor
nicul fuseseră tot preoţi în Poltava, iar unele dintre ru- din Vieţile Sfinţilor, el începe să se gândească la îm-
dele sale îmbrăcaseră deasemenea haina monahală. Pe brăţişarea vieţii monahale. A părăsit apoi şcoala, por-
când avea 4 ani a rămas orfan de tată fiind crescut de nind în căutarea unei mânăstiri şi a unui duhovnic bun,
atât de necesar sufletului său.
În 1740 s-a stabilit în mânăstirea Libietchi,
situată la râul Nipru, iar după trei luni în mânăstirea
Medvedovschi, din dreapta Niprului, aflată în acea
vreme sub stăpânire polonă. Acolo a fost tuns rasofor,
cu prilejul sărbătorii Schimbarea la Faţă din anul 1741
şi a primit numele de Platon. Din cauza persecuţiilor
venite din partea catolicilor polonezi, precum şi a co-
munităţii ortodoxe unite cu Roma mai multe schituri
şi mânăstiri au fost închise. Negăsind odihnă şi linişte
duhovnicească în mânăstirile ucrainiene monahul Pla-
ton a fost nevoit să se intoarcă la Kiev, paşii purtîndu-
l de această dată spre o vatră monahală cunoscută în
întreg Răsăritul ortodox, Lavra Pecerska. În cunoscuta
“lavrã a peşterilor” va fi deprins meşteşugul de a
lucra icoane. De un mare folos sufletesc i-a fost aici
întâlnirea cu mitropolitul Antonie al Moldovei, care
slujea la mânăstire în limba română şi care de aseme-
nea picta icoane, împodobindu-le apoi cu aramă.

2 PAISIANA nr. 9 / noiembrie / 2024