Page 5 - Revista Paisiana Nr 9 Noiembrie 2024

Reîntoarcerea în Țările Române

n anul 1763 s-a hotãrât sã se întoarcã în Şi astfel la Dragomirna, care până atunci avea
ţarã, având în vedere atitudinea ostilă a un număr neînsemnat de călugări, a început o viaţă
turcilor pe de o parte, iar pe de alta nouă, de muncă şi de rugăciune. Spre această vatră de
rivalitãţile dintre cãlugãrii greci şi cei ruşi, cu privire trăire duhovnicească s-au îndreptat noi vieţuitori,
la mânăstirile ce trebuiau să guverneze la Athos. români, ucrainieni, sârbi, bulgari sau ruşi. Această co-
Lăsând la schitul Sf. Ilie un număr însemnat de munitate ducea o viaţă de obşte la rugăciune, la
călugări, a părăsit muntele Athos împreunã cu 64 de gospodărie dar mai ales în activitatea culturală, sub
ucenici. Îl atrăgea amintirea tinereţii pe care şi-o pe- atenta îndrumarea a Sf. Paisie. Se spune că zilnic ţinea
trecuse în schiturile din munţii Vrancei şi ai Buzăului cuvântări în faţa obştei, într-o zi în româneşte, în alta
şi hotărârea sa de reînnoi viaţa obştească din ele. Au în slavonă, dat fiind numărul mare de călugări de orig-
trecut prin Constantinopol şi au ajuns la Galaţi. S-a ine slavă. Cele dintâi schimbări s-au produs în
stabilit mai întâi la schitul Vãrzãreşti, situat în pădurile oficierea slujbelor după rânduiala athonită. Citirea şi
de lângă târgul Focşani. Unii istorici apreciază că toţi cântarea se făceau în limbile slavonă şi română, după
aceşti ucenici ce l-au însoţit pe Sf. Paisie erau de orig- cărţile tipărite la Iaşi de mitropolitul Iacob Putneanul
ine română, născuţi în ţara Moldovei. Împreună cu şi de alţi tipografi. Tipicul Sf. Vasile cel Mare, al altor
duhovnicii Visarion şi Gheorghe a plecat la Bucureşti sfinţi părinţi, de a trăi în obşte, era mereu în mintea şi
şi au cerut binecuvântarea de a rămâne în acel schit. sufletul celor care soseau în mânăstrire. Ceea ce se or-
Mitropolitul Ţării Româneşti, grec de neam şi de care ganiza în mânăstirea Dragomirna avea o veche tradiţie
aparţinea schitul Vărzăreşti, i-a refuzat cererea de a se în Ţările Române. De aceea în cererea pe care o
aşeza acolo. Paşii l-au purtat spre Iaşi, capitala adresase mitropolitului Gavriil Calimachi stareţul
Moldovei. A fost primit cu multă dragoste de mitro- Paisie arăta că „mai înainte de ducerea mea la Sfântul
politul Gavriil Calimachi, care le-a oferit mânăstirea Munte, şezind câţiva ani în ţările acestea m-am de-
Dragomirna, ctitoria mitropolitului Atanasie Crimca, prins foarte mult de limba română... acum nu cerem
cu toate proprietăţile ei. Despre mitropolitul Gavriil lucru nou scornit din capul nostru, ci lucru cela ce era
Calimachi se ştie că era de origine română, fusese hotărât şi întemeiat în toate vieţile cele de obşte...căci
arhidiacon la Patriarhia Ecumenică şi mitropolit al în toată ţara nu au rămas alte locuri ca să poată
Tesalonicului timp de 15 ani. Din anul 1760 devenise cineva a ţine mai vârtos viaţa de obşte, fără numai
mitropolit al Moldovei şi îl cunoştea personal pe într-aceste blagoslovite ţări pe care Dumnezeu le
Paisie de la Sfântul Munte. Trebuie amintit faptul că păzeşte ca să preamărească numele Său cel Sfânt”.
mânăstirea Dragomirna fusese încredinţată Sf. Paisie Stareţul Paisie a întocmit un “aşezământ” sau
şi ucenicilor lui printr-un hrisov datat 31 august 1763 “îndreptar” în 8 de puncte, cu felurite rânduieli privi-
şi avea aprobarea divanului ţării şi a domnitorului toare la viaţa monahală de aici. A introdus pravila
Grigorie Calimachi. folosită în schitul Sf. Ilie de la Athos, ale cărei înda-

Mânăstirea Dragomirna
jud. Suceava
PAISIANA nr. 9 / noiembrie / 2024 5