Page 6 - Revista Paisiana Nr 9 Noiembrie 2024
P. 6

În urma conflictului ruso-turc
                                                                             desfăşurat  între  anii  1768  şi  1774,
                                                                             Bucovina  a  fost  anexată  imperiului
                                                                             Habsburgic în 1775. Însoţit de ucenicii
                                                                             săi,  Sf.  Paisie  a  acceptat  invitaţia
                                                                             soborului  mânăstirii  Secu  de  a  se
                                                                             aşeaza acolo. Teama de uniaţie şi ati-
                                                                             tudinea  curţii  vieneze  faţă  de  orto-
                                                                             doxie l-au îndemnat pe Sf. Paisie să ia
                                                                             această decizie, mai ales că în tinereţe
                                                                             trăise  aceste  lucruri  în  Ucraina.
                                                                             Mânăstirea Secu, ctitoria vornicului
                                                                             Grigorie Ureche i-a primit la 14 oc-
                                                                             tombrie 1755 pe cei aproape 350 de
                        Mânăstirea Secu - jud. Neamț                         ucenici, care au continuat pravila de la
                                                                             Dragomirna. În anul 1779, la dorinţa
        toriri de căpetenie erau: ‘’Sãrãcia cea de bunã voie domnitorului Constantin Moruzzi, Sf. Paisie a devenit
        dupã fãgãduinţa chipului îngeresc, ascultarea cea de egumen al mânăstirii Neamţ. Iatã cum descrie Nicolae
        bunã voie mãrturisitã din Sf. Scriptură şi de la Sfinţii Iorga aceastã nouã însãrcinare: “Paisie a primit fără
        Pãrinţi, mãrturisirea, petrecerea pânã la moarte cu voie grija mânãstirii celei noi, soborul său de la Secu
        fraţii soborului adunaţi şi suferind toatã strâmtoarea petrecându-l la Neamţ cu lacrimi ...Cel dintâi gând la
        vieţii,  citirea  dumnezeieştilor  Scripturi  şi  a sosire i-a fost să se închine icoanei fãcãtoare de min-
        învãţãturilor Sfinţilor Pãrinţi, pãzirea sfintelor posturi uni a Maicii Domnului, pe care se învrednicise de trei
        şi participarea la slujbele mânãstirii… În toate zilele ori a o ţine cu pãcãtoasele sale mâini, atunci cînd încã
        sunt datori toţi fraţii a se aduna şi din obşteasca mân- tînãr fãcea drumul la Sfântul Munte”.
        care toţi sã se împãrtãşeascã” De asemenea prin acest        Activitatea stareţului Paisie la Neamţ a fost de-
        aşezământ  luau  fiinţă  în  mânăstirea  Dragomirna osebit de bogatã. El a întãrit aici rânduielile monahale
        “felurimi  de  meşteşuguri”,  ateliere  şi  manufacturi atonite, cu viaţă de obşte, cu slujbe zilnice conform
        unde lucrau călugării. În toate ascultările se păstra tipicului, cu predici, cu muncã şi rugãciune, dupã reg-
        tăcerea iar rugăciunea se rostea neîncetat.           ula “ora et labora’’ a Sf. Vasile cel Mare, cu grija pen-
               Exemplul  îl  oferea  însuşi  Sf.  Paisie care tru  bãtrâni  şi  bolnavi.  La  Neamţ  s-a  construit  sub
        muncea alături de toţi monahii. În sfârşit se înfiinţa şi îndrumarea sa un spital, o casã de oaspeţi şi noi chilii,
        o  bolniţă  pentru  neputinţele  celor  suferinzi  şi  a numãrul monahilor trecând rapid de 800. Aici puteai
        bătrânilor. Noutatea acestui regulament era că reîntro- întâlni români, ruşi, sloveni, ucraineni, greci, sârbi şi
        ducea buna rânduială şi organizare în viaţa monahală. bulgari. Trebuie amintită întâlnirea dintre Sf. Paisie şi
        Ca  rezultat  al Aşezãmântului  stareţului  Paisie la tânărul episcop Veniamin Costachi, care a primit nu-
        mânăstirea Dragomirna, apoi la Secu şi Neamţ, s-au meroase sfaturi duhovniceşti. Ultima şi cea mai im-
        alcătuit obşti asemănătoare celor din Athos, unde se portantã etapã din viaţa şi activitatea a concretizat-o
        adunau pe lângă români, călugări veniţi din întreg într-o imensã activitate literar-bisericeascã încât mânã-
        Răsăritul ortodox. Aşezămîntul mai prevedea “să nu stirea Neamţ a devenit un important centru de culturã
        se puie trimis din afară egumen gata”, aşa cum se pro- teologicã-asceticã.  Printre  alte  preocupãri  ale  sale
        ceda  în  mânăstirile  închinate  Locurilor  Sfinte,  ci menţionãm şi pe aceea pentru muzica liturgicã, orga-
        “numai să se aleagă din soborul fraţilor şi să se puie nizînd aici o şcoala bisericeascã de muzicã coralã pe
        prin blagoslovenia ierarhului locului”.               mai multe voci, realizând translaţia muzicii bizantine
               Alegerea  conducătorului  mânăstirii  era  un pe notaţie liniarã şi introducând pentru prima oarã,
        lucru de importanţă majoră, “o temelie pe care stă cântarea Crezului de cãtre toţi credincioşii în bisericã.
        întemeiată viaţa soborului nostru” şi de aceea prin          Starea sănătăţii stareţului Paisie a început să
        scrisoarea adresată de Sf. Paisie mitropolitului Gavriil slăbească odată cu trecerea vremii. A trecut la cele
        Calimachi se sublinia ca acesta să fie întărit în mod veşnice la 15 noiembrie 1794, la vârsta de 72 ani.
        deosebit prin autoritatea bisericească ca şi următorii După ce s-a împărtăşit şi binecuvântat obştea prin cei
        stareţi să fie aleşi dintre cei mai buni.             doi duhovnici, Silvestru pentru români şi Sofronie


            6                                             PAISIANA  nr. 9 / noiembrie / 2024
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10