Page 29 - revista arpia 21_Neat

ÎNTRE VIS ȘI REALITATE

COMANDOR(R)
NICOLAE VIOREL-TRĂISTARU

Noapte-adâncă, prinsă-n negrul nevăzut, adormitor,
M-a înfășurat în giulgiul somnului odihnitor;
Visele-mi dădeau târcoale, mă țineau într-un abis,
Nu știam că sunt aievea, nu știam că sunt în vis;
Revedeam ce mult văzut-am și vedeam și ce n-a fost,
Eram și Baudelaire și Kafka și Abatele Prevost.
Bube, mucegai, absurdul, amalgam strâns în coșmar,
Cu miros fetid de hoituri, cu gust acru și amar.
Stăteam la taifas cu Moartea, pe un Cer de peruzea,
Ea avea gijă de mine, eu aveam grijă de ea.
O vedeam mereu posacă, tristă-n visul nebunesc,
Ea-și dorea să-i fiu alături, eu voiam doar să trăiesc.
Aprindeam câte-o țigară și-i suflam fumul în nas,
Flutura broboada neagră și-nnapoi făcea un pas
Și pleca cu-a ei cohortă strânsă-n lung și trist convoi;
I-am șoptit să-mi țină locul când s-o-ntoarce înapoi.
Că n-am vrut să-i fiu pereche, și-antors capul peste umăr,
M-a lăsat să fiu și anii, câți or fi să pot să-i număr
Și c-un chicot, bucurie și sarcasm între stafii,
Mi-a transmis cu-a ei privire, că-i mai greu între cei vii;
Că va reveni, desigur, când îi va părea pendinte.
Că n-am vrut atunci, nu-nseamnă c-am avut prea multă minte!
Și-a plecat cum pleacă trenul dintr-o gară-n altă gară,
Adunând, fără bagaje, pe toți cei ce vor să moară.

Visul s-a schimbat și negrul a rămas o mică pată
Smulsă din abisul sumbru și s-a prefăcut pe dată
În culori ce-s prinse, toate, într-un arc de curcubeu;
Eu m-am transformat aivea-n înger și demon și zeu.
Și zburam și vedeam viața ca pe-o adorată zee,
Treceam peste munți de piatră, peste Câmpuri Elizee,
26 Aeronautica - ARPIA , nr.21, martie, 2020