Page 20 - arpia 18
P. 20

asociație  că  dacă  am  face,  cum  au  făcut     I – Ați avut o carieră de pilot militar, pe mai
           chinezii, un zid în jurul României, am trăi ex-    multe tipuri de avioane.
           traordinar de bine și am putea să alimentăm        PT  –  Da.  Eram  instructor  și  pe  IAR  80,
           și să susținem europenii. Acela nu a luat-o în     IAR39, Nardi, IAR 27…
           seamă și eu ceea ce am făcut sunt încântat,        I – ați zburat și Po 2?
           dar nu m-am dat mare niciodată. Totul a fost       PT – Sigur că da . Zbor instrumental, făceam,

           frumos, făcut din inima mea și toată știința       cu cabina acoperită. Aveam un Po 2 la Ivești.
           mea am pus-o la dispoziție. Tot timpul am          Ce viață frumoasă am dus acolo!
           învățat.                                           I – La podgorie…
           I – Ați activat un an și pe aerodromul Clinceni    PT  –  Aveam  o  simpatie,  o  fată,  ingineră
           în activitatea de parașutism.                      născută acolo, la Ivești. Era să mă căsătoresc.
           PT – Da.                                           N-au  vrut  părinții  ei:  ,,cu  un  derbedeu  d-
           I - Ce intenții ați avut?                          ăsta?” Eu eram comandant de patrulă. Deh,
           PT – Eu eram solicitat sa lansez din Li 2. Toți    n-am făcut excese. Dacă ar fi timpul, viața
           militarii trebuia să facă o parașutare. Și mi-a    reversibilă, aș face exact ce am făcut.
           venit și mie rândul. Când am ajuns la ușă… in-     I – Aveți toate motivele.
           structorul mi-a dat un picior… uite așa mă în-     PT – Am toate motivele. Dacă nu am distrus
           vârteam.  Îmi  zic:  măi  nu  se  deschide?…       niciun  avion,  nicio  viață  umană,  am  fost
           aveam două parașute. Am deschis-o și am zis:       răsplătit.  Ști  cât  mi-au  dat  specialiștii  (de
           mai sar odată. Ciobanu striga: ,,nene, îndoaie     trăit) după pensionare? Cinci ani.
           genunchii,  că-ți  rupi  picioarele!”  Era  un     I – I-ați contrazis. Dintre avioanele pilotate,
           cioban acolo, jos. Nu mi le-am rupt.               care v-au marcat în mod plăcut cel mai mult?
           I  –  Apoi  ați  ajuns  la  Tecuci,  la  școala  de  PT – Nardi. Că dacă trăgeai manșa, dădeai co-

           aviație.                                           manda, făcea tonou. Unul, săracu, Toma, era
           PT – Asta a fost mult mai înainte, deja eram       elev și instructorul…, îmi scapă numele lui,
           la Regimentul 108 aviație. M-au trimis cu Li       tocmai  la  umbra  nucului  bătrân  a  tras  de
           2 la Detașamentul lui Baștan.                      manșă ca să nu intre în avionul din față, s-a
           I – L-ați cunoscut?                                întors și au murit amândoi. Am fost și i-am
           PT – Da, cum să nu ? Îmi spunea ,, puștiule ”      transportat cu Ju-52. În premieră a fost, că au
           Am  zburat mult, mult, câțiva ani la rând. Nu      murit doi din aceeași localitate. Plus familiile
           am accidentat pe nimeni, totdeauna am avut         (lor).  Pe  Dunăre…,  îmi  scapă  numele
           grijă să nu am viteză mare la lansare. Cum am      localității,  dacă  nu  am  hartă…  Am  aterizat
           plecat de acolo s-au întâmplat accidente.          foarte bine. Cu regretele respective, apoi m-
           Ce au făcut pezevenghii de parașutiști? Seara,     am întors.
           la restaurant, au furat un butoi cu bere și eu     I  –  A  urmat  apoi  o  perioadă  la  aviația
           nu am fost de acord. Le-am spus : vă privește!     reactivă?
           Îl rostogoleau prin oraș, spre cazarmă. A venit    PT – Nu. Am fost repartizat la Giulești. Zbu-
           patrula și ne-a arestat pe toți. Ofițerii, inclusiv  ram noaptea la Popești Leordeni. La Pipera
           eu. Ne-au băgat întro carceră unde de-abia         nu aveam voie noaptea, că deranja. Treceam
           răsuflam. A venit Baștan, pe la 3 dimineața și     noaptea pe deasupra unui restaurant. Eram
           a zis:,, uite pe băiatul acesta! Am nevoie de el”  instructor de zbor. A fost frumos… multe se
           . Trebuia să facem zboruri, în acea dimineață.     pot povesti.
           ,, Pe răspunderea mea. Pe ceilalți îi mai ții      Au murit mulți, mi-a părut rău, pentru că nu
           până vin eu.”                                      m-au ascultat.


                                    Aeronautica - ARPIA , nr.18, decembrie ,  2019                          19
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25