Page 17 - REVISTA ARPIA 22
P. 17
IAR-80 atingea o viteză de peste 510 kilo- erau consideraţi la fel de abili sau de formi-
metri pe oră şi avea la bord şase mitraliere dabili ca omologii lor germani şi este posibil
Browning. Aviaţia regală română l-a ca americanii să fi considerat că piloţii care-
preferat modelului german Heinkel, în- i învinseseră atât de categoric nu puteau fi
cepând comenzile de IAR-80 la 18 decem- decât germani“.
brie 1939. A fost depăşit tehnologic la Şi pilotul american Herbert „Stub“ Hatch,
sfârşitul războiului, iar în 1955 a fost casat. participant la lupta din 10 iunie 1944, a scris
câteva pagini dedicate lui Vizanty şi Grupu-
Aviatorii americani, despre victoria lui 6 de vânătoare în cartea sa „An ace and
piloţilor români de pe 10 iunie his angel: Memoirs of a World War II
După anul 2000, cercetătorul american Fighter Pilot“ („Un as şi îngerul său: Memo-
Jay A. Stout, pilot de vânătoare, veteran al riile unui pilot de vânătoare din cel de-Al
operaţiunii Furtună în Deşert, relatează, în Doilea Război Mondial), creditându-i cu
cartea sa „Fortăreaţa Ploieşti, Campania acea victorie memorabilă, contestată mult
pentru distrugerea petrolului lui Hitler“, cu timp de americani.
extremă obiectivitate, pe baza unei
documentări intense, confruntările aeriene Cum a ajuns Vizanty în fruntea
româno-americane, în special bătălia de pe Grupului 6 de vânătoare
10 iunie 1944. El subliniază confuziile exis- La recomandarea mareşalului Ion An-
tente în frenezia luptei: „Un amănunt intere- tonescu, în august 1942, după încheierea
sant al acestei bătălii aeriene este faptul că campaniei din Rusia, unde Vizanty a condus
americanii şi-au identificat în mod eronat Escadronul 43 de vânătoare, pilotul român
adversarii ca fiind avioane germane Focke a primit Ordinul Virtutea Aeronautică cu
Wulf (FW)-190. Greşeala a fost perpetuată două barete şi Crucea de Fier, clasa a II-a.
timp de câteva decenii şi a fost corijată doar Tot atunci, a fost numit la sol şef de cabinet
relativ recent. Modelul românesc IAR-80/81 al Subsecretarului de Stat al Aerului, gene-
era puţin cunoscut la momentul acela şi ralul Gheorghe Jienescu. În acest mod,
semăna foarte bine cu avionul de vânătoare Vizanty a primit o binemeritată pauză după
german“. un an crunt de război. Însă nu a rezistat
De asemenea, autorul american mult în birou şi, în august 1943, s-a întors pe
recunoaşte: „Este probabil ca aviatorii ame- câmpul de luptă.
ricani să fi confundat avionul românesc cu „Îi plăcea să trăiască la intensitate
FW-190 german din alt motiv. Românii nu maximă. Se spune că tremura de plăcere
Aeronautica - ARPIA , nr. 22, aprilie, 2020 15
