Page 51 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 325

Ne suntem năluciri trecătoare, pășind între firele realului și
umbră,
Copii ai unui crepuscul ce nu sfârșește, nici alb, nici negru,
ci amândouă.
Fantome cu inima bântuită de un cântec viu-mort,
Suntem ecourile unei lumi ce se trezește numai în noi,
oscilând neîncetat între a fi sau a nu fi.
Noi, nestatornice spirite, în această luminație strâmbă ne
zbatem,
Nici plenitudine, nici goliciune, ci o joacă apusă pe două
scene.
Ne plimbăm pestilența îndoială, ce o semănăm ca pe o
buruiană,
Înădușind atât ziuă, cât și tenebrele cu fanteziile noastre
spectralice.
În fiecare dintre noi, un război se dă în secretele conversații
ale celulelor,
Suntem amestec de îngeri și demoni, două jumătăți de
ființă în dispută,
Un vis prea viu pentru a fi doar o nălucire, prea șters
pentru a fi văzut în plină zi,
O culpă cu două fețe, un indulgent spectacol al exhibării și
ascunderii.
Născuți dintr-o sincopă, bântuiți de o mie de voci din trecut
și viitor,

50