Page 56 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

Asemenea amintirii apei în deșertul însetat,
Poetul, cuvinte-nsumate, își deschide sufletul la poarta
zorilor.
Imaginează lumi unde libertatea nu-i doar cuvânt, ci
respirație și puls,
Unde viitorul nu este întunecimea, ci poiana luminoasă ce
crește la rădăcina stelelor.
O, să vină acei maeștri de cuvinte, filigranând pe hârtie
esențe nestemate,
Să scrie realitatea aceea mai bună, având memoria lor
liberă,
Heruvimi ai imaginației ce zboară peste orizonturi
necunoscute,
Să ne reamintească, când întunericul vine, că fiecare stea
are o cale,
și fiecare vis are dreptul de a avea aripi.
Să vină, să stingă setea noastră cu oaze de povești
nemărginite,
Într-un viitor îndrăzneț ca mările neumblate,
Unde corabia umană navighează cu vâsla poeziei spre lumi
salvate,
Să ne dea încredere, să ne aducă aminte că putem trăi, în
libertate.

55