Page 55 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 327

În vremea ce vine, grea ca oțelul ce-ngheață istorii nefăcute,
Cerul se-nvăluie de cenușă a gândurilor ce se vor închise.
Străzi mute converg spre un orizont îndoielnic, mecanic,
Unde sobrietatea speranței pare atât de friguroasă și
prăpăstioasă.
Omul - fibra vibrând între tehnologia sa fierbinte,
obsedantă,
Caută prin umbra digitală, un semn, asemenea frunzei în
căutarea soarelui.
Un glas pierdut pare să alunece între tastele noastre
neîncetate,
Glas de scriitor, de poet, ce arde luminos precum flacăra în
noapte.
Vor veni vremuri când vom tânji să înțelegem,
Clipa-n care eco-suflete străbătute de-aștri, se întrezăresc.
Să vedem, prin furtuna speriată de societatea noastră, alte
căi,
Și din labirintul tehnologiei, să ne ridicăm cu aripi versate-
n zorii liberi.
Ni se vor cere poeți să-și amintească de libertate,
Vrăjitori ai cuvântului, vâslind contra curentului,
mântuind clipa de spaimă.
Realități mai largi decât aceste colțuri întunecate de ziduri
prăpăstioase,
Pictând pe bolta lumii peisaje de gânduri ce-ne vor aduce,
poate, un strop de speranță.
54